În patrulele recente în Măgura Zimbrilor din Munții Țarcu, echipa de teren din cadrul WWF-România a constatat apariția a trei noi pui de zimbru, unul fătat în semi-libertate, iar alți doi fătați în libertate. Puii măresc efectivele de zimbri din această zonă, care au trecut până acum prin provocări mari legate de iernile lungi și cu zăpadă multă, boala limbii albastre, atacuri din partea altor specii sălbatice, comportament de reproducere dereglat din cauza istoricului în captivitate sau chiar lupte pentru stabilirea ierarhiilor.

Unul dintre viței a fost fătat în semi-libertate, iar sexul nu a fost încă determinat deoarece echipa de teren nu s-a apropiat, deoarece în abordarea aplicată în această inițiativă, contactele de la apropiere cu animalele pe perioada resălbăticirii sunt reduse la minim. Puiul a fost procreat în rezervația Avesta, Suedia, de unde a venit întregul grup de zimbri transportat în aprilie 2017 în Măgura Zimbrilor, Armeniș. Acesta a fost fătat în țarcul de resălbăticire a zimbrilor și este sănătos.

Ceilalți doi viței au fost procreati și fătați în libertate, în Măgura Zimbrilor. Nici în cazul lor nu a fost determinat sexul, pentru că nu pot fi văzuți de aproape, însă și aceștia sunt sănătoși.

„ A fost o întâlnire scurtă. Am avut informații de la colegii mei rangeri că e posibil să fie un nou-născut în zonă deoarece au văzut o urmă specifică. Femelele se izolează de turmă pentru a naște și nu părăsesc zona aleasă timp de câteva zile bune, așa că am mers țintit pe ideea că ar trebui încă să fie o femelă acolo cu puiul ei. După o verificare a zonei, am auzit zgomote specifice zimbrilor în vegetație și atunci m-am ascuns și am așteptat circa 45 de minute aproape nemișcat. La un moment dat am văzut la 30 de metri, în poieniță, doi viței însoțiți de mamele lor, am reușit să fac câteva fotografii și m-am bucurat de priveliște”, povestește Florin Hălăștăuan, Ofițer proiect LIFE-Bison, despre momentul găsirii puilor.

Fiind vorba de animale sălbatice, nici unul din cei trei pui nu va primi nume, spre deosebire de primul pui de zimbru născut în rezervația de la Armeniș. Botezat Prâslea, în urma unei consultări pe Facebook, micuțul nu a supraviețuit însă decât câteva săptămâni, murind în urma unui incident cu unul din zimbrii adulți.

Reintroducerea zimbrilor în Munții Țarcu se realizează în cadrul proiectului „Acțiuni urgente pentru refacerea populațiilor de zimbru în România”, implementat de WWF-România și Rewilding Europe, cu sprijin financiar din partea Uniunii Europene, prin Programul LIFE.

foto: Florin Hălăștăuan/WWF-România

Karina TINCUL

Direcția Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor din Caraș-Severin este în stare de alertă după ce în România au fost confirmate mai multe focare de Bluetongue, boală care deși nu afectează omul, generează pagube economice. 

Reprezentanții DSVSA au organizat întâlniri de informare şi instruire cu medicii veterinari oficiali, cu reprezentanţii asociaţiilor profesionale ale crescătorilor de bovine şi ovine, cu reprezentanţi ai firmelor de transport animale, cu privire la profilaxia generală ce trebuie respectată pentru prevenirea introducerii virusului bluetongue în zonele actualmente libere de boală.

Boala limbii albastre este cauzată de un virus care este transmis de o specie de insecte hematofage şi nu prin contact direct între animale şi afectează toate rumegătoarele.

Boala nu se transmite la om, prin contactul direct cu animalul bolnav. De asemenea, nici laptele sau carnea provenite de la animalele bolnave nu constituie un pericol pentru sănătatea omului, se precizează într-un comunicat primit la redacție.

Principalele semne de boală sunt: hipertermia, salivaţia excesivă care treptat se transformă în secreţii mucopurulente, formând prin uscare cruste la nivelul nărilor şi botului. Ulterior apar edeme (umflături) pe buze, faţă, urechi, hemoragii mici la nivelul mucoaselor din zona capului urmate de edemaţierea limbii care face respiraţia foarte dificilă.Animalele slăbesc progresiv, din cauza dificultăţilor în hrănire, iar producţia de lapte scade, până la încetare.

Mortalitatea este variabilă, în funcţie de situaţie, morbiditatea putând ajunge, uneori, la 100% din efectiv. Nu există tratament specific, iar animalele se pot vindeca în 7-10 zile. Prevenirea bolii se face prin dezinsecţii periodice pentru a distruge ţânţarii care transmit boala.

Proprietarii de animale au obligaţia să  anunţe imediat medicul veterinar de apariţia unor semne de boală la animale, a cazurilor de moarte suspectă sau tăierii de necesitate.

Karina TINCUL