Forumul Democratic al Germanilor din Jud. Caraş-Severin, Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” – secţia germană „Alexander Tietz” din Reşiţa a găzduit, miercuri, 12 septembrie 2018 lansarea cărţii „File din viaţa mea.Vol II. În arhivele Securităţii”, scrisă de Prea Sfinţitul Alexandru Mesian – Episcop de Lugoj.
Prefaţa cărţii este semnată de Mons. Angelo Narcis Pop, Vicar General al Episcopiei de Lugoj iar moderatorul întâlnirii a fost  Prof. Erwin Josef Tigla, preşedintele Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraş-Severin.
În deschiderea evenimentului prof. Erwin Tigla a prezentat biografia Preasfinţitului Alexandru Mesian. În desfășurarea lansării au luat cuvântul: pr. Arhidiacon Pălie Veniamin, Rvs. Pr Nicolae Tutaş – Protopop de Reşiţa, Mons. Angelo Narcis Pop. Au fost şi intervenţii din public, luând cuvântul pr. Corneliu Laurenţiu, pr. Aurel Bendariu şi Mihele Bogdan Andrei, Președinte AGRU Reșița. Ultima prelegere despre carte a aparţinut autorului, Prea Sfinția Sa, Episcop Alexandru Mesian.
Excelenţa Sa a vorbit publicului  despre apostolatul Ierarhiei şi al preoţilor în perioada de aprigă persecuţie la care a fost supusă Biserica Română Unită cu Roma, Greco – Catolică începând cu anul 1948.
Evenimentul s-a bucurat şi de prezenţa Domnului Ing. Paul Ovidiu Vasile, City Manager al orasului Reşiţa, care a reprezentat autoritatea locala a Municipiului Reşiţa.
Prezentul volum vine în continuarea, completarea şi argumentarea primului volum cu acelaşi nume, apărut în anul 2015.
Dacă primul volum este dedicat istoriei personale a vieţii şi activităţii pastoral – misionare a Preasfinţitului Alexandru şi implicit a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco – Catolică, volumul II vine să completeze cu documente, faptul că aceasta biserică a continuat să existe şi în perioada persecuţiei, mărturisindu-l pe Cristos cu preţul suferinţei şi al martiriului.
Izvorul de bază al acestei cărţi este reprezentat de notele informative, furnizate de persoane obediente regimului ateo – comunist, ei neştiind că peste ani, tocmai aceste note vor deveni o mărturie de netăgăduit a existenţei Bisericii Române Unite,  într-o perioadă în care statul considera cultul greco catolic, un subiect încheiat pentru totdeauna.
Statul comunist a încercat prin diferite forme lichidarea rezistenței greco – catolice, printre acestea enumerându-se:

Încercarea de trecere a credincioşilor greco – catolici la Biserica Romano – Catolică şi realizarea unei Biserici Catolice româneşti, care să nu îl recunoască pe Sfântul Părinte Papa ca urmaş al Sfântului Apostol Petru.
În raportul informativ din data de 17 februarie 1981 aflăm răspunsul la această iniţiativă, dat părintelui Augustin Prunduş de către Preasfinţitul Dr. Ioan Dragomir al Maramureşului:

„Acest lucru îl hotărăşte PAPA, numai că aceasta nu va fi niciodată, întrucât Biserica Greco – Catolică are un trecut istoric, este biserica neamului şi trebuie repusă în drepturile ei, deci toţi să rămână pe loc, aşa nu sunt greco catolici, pentru că astfel Biserica Greco –Catolică ar fi înmormântată pentru totdeauna.”

Văzând că nu reuşesc să-i convingă pe credincioşii greco catolici să renunţe la fidelitatea faţă de Sfântul Scaun Apostolic al Romei, statul ateo – comunist introduce în scenă 3 pseudo – episcopi, Iustin Paven, Emil Riţi şi Cristian Octavian, nerecunoscuţi de Roma şi de Ierarhia legitimă a Bisericii Unite. Prin aceasta s-a încercat distrugerea din interior a rezistenţei greco catolice, dar … „Biserica Mea nici porţile iadului nu o vor putea birui, ne spune Domnul Isus Cristos în Evanghelia de la Matei, capitolul 16, versetul 18.
Această carte în cele 224 de pagini, încearcă şi reuşeşte să ne aducă mai aproape de realitatea acelor vremuri, în care cei care se declarau greco catolici erau socotiţi duşmani ai poporului şi ai orânduielii socialiste.
File din viaţa mea, volumul I şi II sunt două cărţi care dau mărturie despre experienţa vie a vieţii Bisericii Române Unite, într-o perioadă de aprigă persecuţie, adăugând o filă importantă la istoria ei de peste 300 ani în slujba lui Dumnezeu şi a Neamului Românesc.

PS Alexandru, un izvor de viață și de credință pentru noi toți!

Cartea apare în anul în care România sărbătoreşte Centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Biserica Română Unită cu Roma, Greco – Catolică fiind unul dintre promotorii acesteia, prin vocea Cardinalului Iuliu Hossu, cel care a citit Actul Unirii în faţa a peste 100 mii de oameni, ca mai apoi să fie delegat pentru a-l înmâna Regelui Ferdinand.
Orice istorie se scrie cu fapte, iar faptele sunt măsura valorii noastre ca şi creştini!
Să devenim, aşadar, asemenea Preasfinţitului Alexandru un izvor de viaţă şi de credinţă pentru alţii, căci suntem uniţi în Cristos, care este izvorul vieţii şi adevărul suprem.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157673407977468″]

Bogdan Andrei MIHELE

Consilierii locali reșițeni au votat săptămâna aceasta îndreptarea unei erori materiale apărute la un proiect de hotărâre adoptat în urmă cu șapte ani de zile. Proiectul se referea la acordarea titlului de cetățean de onoare episcopului martir dr. Valeriu Traian Frențiu, până în prezent sigurul episcop, indiferent de confesiune, născut la Reșița.

Greșeala adusă în atenția aleșilor locali se referea la faptul că distincția era acordată „post-mortem defunctului Valeriu Traian Frențiu”. Drept urmare, săptămâna acesta s-a votat îndreptarea erorii și rectificarea articolului respectiv, prin înlăturarea cuvântului defunct, după cum urmează:

„Se acordă titlul de cetățean de onoare al municipiului Reșița, post mortem Episcopului Martir Dr. Valeriu Traian Frențiu, în semn de omagiu pentru contribuția marcantă adusă comunității locale în domeniul culturii și literaturii”.

Din expunerea de motive ce însoțește proiectul de hotărâre aflăm că „în curând, la Vatican, se va finaliza procesul de Beatificare a episcopilor martiri greco-catolici, iar Reșița va avea primul sfânt al Bisericii. În volumele editate cu acest prilej, care au ajuns în fața sfântului părinte Papa Francisc se regăsește și biografia acestui ierarh reșițean și este amintit în mai multe rânduri orașul în care s-a născut, Reșița”.

Episcopul greco-catolic Valeriu Traian Frențiu s-a născut la 25 aprilie 1875 în orașul Reșița, din părinții Ioachim, preot și Rozalia. A studiat teologia la Budapesta după care a fost hirotonosit preot greco-catolic. Ulterior a activat în  Eparhia din Lugoj ca și cancelar, paroh, apoi vicar foraneu, pentru ca mai apoi să fie ales Episcop greco-catolic al Lugojului. Mai târziu, episcopul Frențiu a fost transferat la Oradea, fiind instalat în același an ca episcop greco-catolic de Oradea. După moartea, în 1941, a mitropolitului Alexandru Nicolescu, episcopul Frențiu a fost din nou mutat, acum ca administrator apostolic al Arhidiecezei greco-catolice de Alba Iulia și Făgăraș, păstorind aici pe toată perioada războiului.

În 1947 a revenit la Oradea, fiind arestat de comuniști pe 28 octombrie 1948, dus în lagărul de la Dragoslavele, apoi în februarie 1949 la mănăstirea Căldărușani. În 1950 a ajuns la penitenciarul Sighet, unde, după 2 ani, s-a stins din viață. Asemeni celorlați episcopi morți la Sighet, a fost înhumat într-o noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din cimitirul săracilor.

În anul 2011, la propunerea Asociației Generale a Românilor Uniți, Greco – Catolici, prin proiectul inițiat de Mihele Bogdan Andrei, președintele Asociației, Consiliul Local al municipiului Reșița a votat acordarea titlului de cetățean de onoare post mortem al municipiului Reșița. Decernarea titlului s-a făcut la data de 11 aprilie 2012, într-un cadru festiv, cu prilejul sfințirii bustului episcopului martir dr. Valeriu Traian Frențiu, amplasat în curtea Bisericii Greco-Catolice din Govândari, bust realizat cu sprijinul financiar al Episcopiilor din Oradea și Lugoj.

Un amplu articol dedicat episcopului Frențiu a fost publicat în urmă cu câțiva ani de istoricul Mircea Rusnac, care insera și un citat din memoriile scrise de Nicolae Carandino, care amintește de suferința îndurată spre finalul vieții de ierarhul greco-catolic:

„În acest sens, spectacolul pe care îl oferea celula episcopilor uniţi era impresionant. Când ieşeau la plimbare, toţi bătrâni sau îmbătrâniţi înainte de vreme, toţi cocârjaţi, aveau în frunte şi la oarecare distanţă pe Frenţiu.

Totul era la el impresionant: barba albă, figura, mersul. Deşi mic de statură, părea grandios. Nu pot fi bănuit de părtinire fideistă; n-am avut niciodată sentiment religios. Am fost în schimb totdeauna sensibil la măreţie. Şi niciodată nu am avut mai puternic şocul suprafirescului, decât privind la şirul de moşnegi târşâiţi pe care Dumnezeu, sau Moise sau cine ştie ce profet, îi luase sub înalta sa conducere.

Îmbrăcaţi în haine de ocnaşi, martiri ai credinţei lor, toţi aceşti bătrâni nu păcătuiseră desigur decât prin omenie. Mare vină omenia în asemenea vreme, dar mari şi aceia care nu se ostenesc să o apere! Mă uitam printre zăbrele şi lăcrimam fără voie la acest spectacol dantesc. Şi mă gândeam dacă alţi ochi decât ai mei l-au înregistrat şi dacă se vor afla mai târziu pene care să-l descrie.

Am aflat peste câtva timp că Frenţiu a murit în celulă în urma unui atac de inimă. Locul lui în frunte l-a luat Hossu. Apoi episcopii au dispărut, unii tot în moarte, alţii pe la alte lagăre sau închisori.” (N. Carandino, Nopţi albe şi zile negre. Memorii, Bucureşti, 1992, p. 335.)

Karina TINCUL

Unul din simbolurile luptei anticomuniste din România, doamna Doina Cornea, fiică a Bisericii Române Unite, Greco-Catolică, a plecat în Casa Tatălui ceresc.

S-a născut la 30 mai 1929 la Brașov, într-o familie care punea mare preț pe valorile morale și religioase, făcând parte dintr-o biserică, care a trăit teroarea comunistă, fiind decimată de regimul ateo comunist instaurat în România.

Familia Cornea s-a opus public deciziei guvernului comunist din 1948 prin care Biserica Greco-Catolică era desființată abuziv.

Vreme de mulți ani a fost cadru universitar la catedra de limba franceză a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, până în anul 1983, când a fost dată afară datorită criticilor sale publice îndreptate împotriva regimului totalitar.

În perioada anilor 1982 și 1989 a scris 31 de texte, care au fost difuzate de Radio Europa Liberă.

Consecința acestora a fost spionarea, arestările dese și anchetele care se lăsau adeseori cu bătăi, aplicate de securiști și milițieni.

În anul 1987 s-a solidarizat public cu muncitorii de la Uzina din Brașov, care au pornit o revoltă împotriva regimului comunist.

Alături de 5 intelectuali din Cluj a trimis o scrisoare Papei Ioan Paul al II lea, prin care solicitau sprijin pentru repunerea în drepturi a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco Catolică.

În timpul Revoluției din 1989 a devenit una din figurile centrale protestând public împotriva comuniștilor în ciuda represiunii armate de la Cluj.

Totodată, în timpul amplelor manifestații din Piaţa Universitatii, din 1990, Doina Cornea făcea un apel important la adresa românilor, în lectura lui Emil Hurezeanu: “Români, cetățeni ai ţării! Istoria, în condițiile date, ne-o scriem singuri! E ultima noastră șansă de a ne întoarce în Europa. Muncitori, ţărani, intelectuali! Ce garanţii politice pot prezenta domnii Iliescu, Brucan, Petre Roman, cu alte cuvinte întreaga echipă a FSN care, de 40, 30 sau de 20 de ani încoace, au slujit partidul unic și au consimțit aproape la toate nelegiuirile regimului comunist? Vă veți da votul celor care, în vara anului trecut, pregăteau cu sprijin sovietic o lovitură de stat? Putem oare consimți că acești oameni, vizați de Punctul 8, să ne reprezinte aspirațiile politice și sociale ca deputați, ca senatori sau ca președinți? E posibil oare ca tocmai acum, când toate țările din  fostul lagăr socialist privesc cu speranță spre Europa, noi, românii, să nu ne dăm seama că suntem duși din nou spre Siberia?”.

Doina Cornea a cerut public FSN-ului în decembrie 1989, recunoașterea Bisericii Romane Unite, Greco-Catolica, iar unul din primele decrete ale noului regim democratic a fost tocmai acest lucru.

Până în ceasul morții a fost o credincioasă ferventă, care se Spovedea și Cumineca des.

A primit pentru activitatea sa Premiul ‘Thorolf Rafto’ (Norvegia, 1989), titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Libere din Bruxelles (1989); a fost decorată cu Legiunea de Onoare, în grad de Ofiţer, cel mai înalt ordin al Republicii Franceze (2000), cu Ordinul ‘Steaua României’ în grad de Mare Cruce, decoraţie oferită de preşedintele Emil Constantinescu (2000), şi Steaua de Merit a Ungariei din partea fostului preşedinte ungar Ferenc Madl.

În anul 2003, ca urmare a deciziei Papei Ioan-Paul al II-lea, Doina Cornea a devenit Cavaler al Ordinului Sfântul Papă Silvestru. În octombrie 2009 a fost decorată de regele Mihai I cu ‘Crucea Casei Regale a României’ şi de ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, cu ‘Legiunea de Onoare’ în grad de comandor.

Dintre volumele de publicistică publicate de Doina Cornea menţionăm: ‘Liberté? Entretiens avec Michel Combes’ (1990), ‘Libertate?’ (1992), ‘Scrisori deschise şi alte texte’ (1991), ‘Faţa nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade’ (1999), apărută în 2000 şi la Paris (La face cachée des choses’), ‘Puterea fragilităţii’ (2006).

Printre traducerile publicate se numără: Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (1990, reeditată în 2007), ‘Gânduri pentru zilele ce vin’, în colaborare cu Viorica Lascu (1995), Vladimir Ghika, ‘Ultimele mărturii’ (1997, reeditată în 2006), Vladimir Ghika, ‘Fragmente postume’ (2003). La 31 iulie 2009, a fost lansat volumul ‘Jurnal. Ultimele caiete (1988-1989)’ (Editura Fundaţiei Academiei Civice, 2009), semnat de Doina Cornea.

Slujba Înmormântării va fi oficiată luni de Preasfințitul Florentin Crihălmeanu, Episcop roman unit, greco catolic al Eparhiei de Cluj-Gherla, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

La ceas vremelnic de despărțire ne rugăm bunului Dumnezeu să-i dăruiască odihna cea veșnică întru Împărăția Sa.

În rândurile de mai jos, vă prezentăm mesajul de condoleanțe transmis de reprezentantii Bisericii Romane Unite, Greco Catolica:

OMAGIU LA TRECEREA LA DOMNUL A UNEI IUBITE FIICE
A BISERICII GRECO-CATOLICE, D-NA DOINA CORNEA

Biserica Greco-Catolică, prin Episcopia de Cluj-Gherla, deplânge moartea unei fiice de-a sale dragi, Doina Cornea, dar aduce deopotrivă mulțumire și laudă lui Dumnezeu pentru darul vieții și credinței sale, pentru generozitatea, tenacitatea și curajul cu care și-a pus numeroșii talanți încredințați ei de Domnul în slujba adevărului, a Bisericii, a țării și a semenilor, nu de puține ori așezându-le pe acestea în balanță cu propria-i viață și libertate. Nimic din ce e făcut pentru Dumnezeu nu se pierde și cele întreprinse de ea de-a lungul vieții L-au avut întotdeauna pe Dumnezeu ca referință, susținere și întărire.

Biserica Mamă nu uită și aduce omagiu fiicei care s-a implicat personal și decisiv pentru a obține, în momentele tulburi și tensionate din decembrie 1989, abrogarea decretului abuziv care scotea în afara legii Biserica Greco-Catolică în 1948. Instrument de denunțare a abuzurilor, neadevărurilor și a conivenței cu răul, glas de trezire a conștiințelor și răsunător de speranță în vremurile fără lumină și libertate, Doina Cornea este dovada că Providența poate face mult când omul îi lasă lui Dumnezeu loc, iar acum ne bucurăm pentru locul pe care negreșit i l-a rezervat slujitoarei Sale bune și credincioase, intrată în bucuria Domnului său.

Familia îndoliată a invitat, în mod public, pe „toți aceia care au iubit-o”, să participe la momentul vremelnicei despărțiri și să o conducă pe ultimul drum pământesc. Între aceștia se află, și vor fi prezenți fizic sau în mod spiritual, cu recunoștință, Ierarhii, preoții, persoanele consacrate și credincioșii Bisericii Geco-Catolice. Ceremonia de Înmormântare va fi oficiată la Cluj-Napoca, luni, 7 mai 2018, de la ora 12.30, în foaierul Casei Universitarilor (str. Emmanuel de Martonne, nr. 1), de către Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop eparhial de Cluj-Gherla, împreună cu mai mulți preoți.

Trupul neînsuflețit al d-nei Doina Cornea va fi depus în foaier mai înainte, încă de la ora 9.00. Aici i se va putea aduce un ultim omagiu și va putea fi înălțată o rugăciune pentru odihna sufletului celei care a fost, pentru românii de pretutindeni, un model de libertate interioară, de trăire a credinței și demnitate. După rugăciune, va urma, de la ora 15.00, înhumarea în Cimitirul Central, unde va rămâne până la glorioasa Înviere.

Fie ca Dumnezeu să îi dăruiască răsplata cerească, bucuria mântuirii și a veșnicei odihne, împreună cu drepții și sfinții, unde luminează lumina Feței Sale!

Hristos a Înviat! Biroul de presa al Eparhiei de Cluj-Gherla

Bogdan Andrei MIHELE

Foto Ziarul Metropolis

Excelența Sa, Arhiepiscopul Miguel Maury Buendia, Nunțiul Apostolic al Sfântului Scaun în România, însoțit de Preasfințitul Alexandru Mesian, Episcopul Lugojului, au fost prezenți astăzi la Reșița, pentru a vizita locația din apropierea Casei de Cultură a Sindicatelor, acolo unde se va ridica viitoarea Biserică Greco-Catolică a orașului. Demersul vine după ce Parohia Reșița și Episcopia Lugoj, au încercat fără succes în instanță retrocedarea vechii biserici greco-catolice, construite la Reșița în anul 1847.

La întâlnirea cu emisarul Vaticanului, care este și Decanul Corpului Diplomatic al Papei Francisc, a participat și city – managerul orașului Reșița, Paul Vasile, fiu de preot greco-catolic din Maramureș, cel care s-a declarat onorat de vizita Excelenței Sale, asigurându-l de întregul sprijin legal al instituției pe care a reprezentat-o, Primăria Reșița, în vederea obținerii autorizațiilor pentru noul edificiu care se va construi pe terenul cumpărat de la compania TMK. Credincioșii greco-catolici reșițeni au primit cu bucurie și speranță vizita Arhiepiscopului Miguel Maury Buendia, Nunțiul Apostolic al Sfântului Scaun în România, acesta declarând că se află pentru prima dată în Eparhia Lugojului, de care aparține și Parohia Română Unită Greco – Catolică de la Reșița. Ambasadorul Vaticanului a luat act de anumite date din proiectul care se va realiza, sfătuindu-i pe cei care vor înălța acest lăcaș de cult să creeze o clădire înaltă, una care să conteze pe verticală, folosind în mod chibzuit cei 500 de metri pătrați de care dispune Parohia. Emoționantă a fost și rostirea rugăciunii Tatăl Nostru în limba română de către Arhiepiscopul Miguel Maury Buendia, alături de Preasfințitul Alexandru Mesian – Episcopul Lugojului și enoriașii bisericii greco-catolice din Reșița. Nunțiul Apostolic al Sfântului Scaun în România a declarat că va încerca să fie prezent și la momentul dechiderii oficiale, acela în care noua biserică va putea deservi enoriașii.

Se știe că Biserica Greco-Catolică a dat o seamă de martiri iar cultul a avut de suferit odată cu ocupația stalinisto-comunistă de după cel de-al II-lea război mondial, fiind interzis și desființat de către cei aflați la putere vreme de 4 decenii, reintrând în legalitate după revoluția din Decembrie 1989. Să nu uităm că unul din martirii acestei biserici, Înalt Prea Sfinția Sa Dr. Valeriu Traian Frențiu, născut în 1875, la Reșița, ajuns Episcop al Eparhiei de Lugoj, s-a stins în închisoarea comunistă de la Sighet, în anul 1952, acolo unde au trecut la cele veșnice și alți 6 episcopi greco-catolici, pentru refuzul lor de a colabora cu Securitatea și de a trece la ortodoxism.

Nici până astăzi, în multe județe și orașe din România, Bisericii Greco-Catolice nu i s-a făcut cu adevărat dreptatea pe care o binemerita…

Sergiu TABAN