Este memorabila scena din filmul Gladiator în care Marcus Aurelius îi spune lui Maximus: „Totuşi, tu nu ai fost niciodată la Roma. Nu ai văzut ce a devenit. Sunt pe moarte, Maximus. Iar când un om îşi simte sfârşitul aproape… vrea să creadă că viaţa lui a avut un scop. Ce va spune lumea despre mine în anii ce vor veni? Voi fi cunoscut ca filosof? Ca războinic? Ca tiran?… Sau voi fi împăratul care a restituit Romei adevărata ei identitate? A fost odată un vis numit Roma. Putea fi doar şoptit. Dacă nu îl şopteai, dispărea… aţât de fragil era. Şi mă tem că nu va rezista acestei iernii”. Aceasta este una dintre replicile care te fac să simți în fiecare celulă a ta sentimentul existenței tale și scopul tău pe acest pământ. Desigur, dacă dai vreo importanță acestui aspect. Dacă ești un egoist sadea, cuvintele pline de tâlc și emoție, spuse de împăratul roman, trec pe lângă tine la fel ca și trenul printr-o gară cu peroanele goale și pline de frunzele ruginii căzute pe dalele imense de ciment. Dar cum ar fi, dacă ai simți adâncimea acestor cuvinte și ai retrăi cu aceeași intensitate, poate chiar mai mare, momentul, în viața de zi cu zi? Să pui mâna pe umărul unui erou, la fel cum Marcus Aurelius i-a pus mâna pe umăr lui Maximus, care îți provoacă o astfel de stare. Ei, uite, că am avut privilegiul să le simt pe amândouă!

Eroul meu, cel care m-a făcut să simt această emoție, este Avram Iancu, cel contemporan cu noi. Și am avut ocazia să-i privesc licărirea de bucurie când a călcat pe pământ românesc, după 57 de zile de înot pe cursul Dunării, fără echipament de protecție termică. Bucuria de a ajunge în țara sa de origine, bucuria de a-și revedea familia și momentul ăla unic, când trăiești periculos și vezi malul, știind că acolo îmbrățișarea copilului tău, a soției, are efect de vindecare totală a oboselii și alungarea temerilor care te încearcă, atunci adrenalina ajunge la cote aproape maxime. O îmbrățișare venită la timp e ca un anestezic ce-ți amorțește toate simțurile și gândurile negative. Dacă-n ADN-ul tău există sentimentul național, ca-n cazul eroului Marcus Aurelius, „riști” ca ceea ce exprimi după astfel de momente să nu fie vizibil pentru foarte multă lume. Și, da, Avram are-n compoziția sângelui său particulele necesare unui erou. Pentru că, după momentul îmbrățișării fiicei sale de doar câțiva anișori, eroul înotător ne-a șoptit tuturor bucuria demersului său. Din păcate, pentru cei care fac doar zgomot zi de zi în jurul nostru, acest murmur a fost neperceptibil pentru aceștia.

Citește și: Avram Iancu, temerarul înotător din Petroșani: „Privesc spre pământ românesc!”

Am aflat târziu, în seară, că visul lui Avram este România. O țară cu mult mai frumoasă decât cele șase pe care le-a străbătut înot pe cursul Dunării. Am avut câteva minute alături de mine un erou. Un erou care vrea să fie cunoscut ca fiind primul om din lume care a înotat pe cursul Dunării de la începuturile ei și până la vărsarea în Marea Neagră. Un erou ce s-a inspirat de cărțile printre care își petrece timpul la job, bibliotecar fiind. Abia aseară am înțeles de ce singura dorință a lui Ionel Bota era să fie într-o bibliotecă cu zeci de mii de cărți. Un erou căruia i-am strâns mâna și am simțit cât de mic sunt, deși, fizic, era invers. Dar, chiar și așa, m-am simțit mare deoarece am avut acest privilegiu și, ție, eroule, la fel cum ți-am zis personal aseară, îți spun și aici: Mă simt extrem de onorat că te-am întâlnit și că sunt contemporan cu tine, Avrame!

P.S. Să nu-l confundăm pe Avram cu Marcus Aurelius… El este Maximus! Celălalt rol poate fi atribuit oricăruia din noi…

John GAVRILESCU

Avram Iancu, petroșeneanul ce a traversat Canalul Mânecii fără costum de neopren, a pornit, în urmă cu aproape două luni, într-o aventură unică de a strabate Dunărea înot, în 60 de zile, fără echipament de protecție termică.

Bibliotecarul din Petroșani cu un nume predestinat, Avram Iancu, a pornit, în urmă cu 56 de zile, într-o aventură inspirată din cartea „Pilotul de pe Dunăre”, a lui Jules Verne. Prin acest mod de a străbate fluviul Dunărea înotând, Iancu vrea să dea viață personajului din cartea lui Jules Verne, într-un fel mult mai greu și mai interesant. „Va fi o premieră mondială, deoarece voi înota doar în slip, fără niciun fel de protecție termică. Va fi o încercare cu totul și cu totul dificilă care va împinge limitele umane la extrem.”, anunța temerarul bibliotecar, la începutul acestei fabuloase aventuri. Acesta și-a propus ca în 60 de zile să parcurgă cursul fluviului Dunărea, al doilea fluviu din Europa, în 60 de zile, înotând 10 ore pe zi, fără costum de protecție termică, pe o distanță totală de 2860 de kilometri. Aventura sa a început în 20 iunie, din Munții Pădurea Neagră, locul unde Dunărea o ia la vale și, până astăzi, a înotat până la Veliko Gradiște, Serbia.

Acesta a ajuns, în urmă cu două zile, aproape de malul românesc al Dunării, însă furtuna de sâmbătă seara a stricat puțin planurile, pentru momentul unic în care va înota pe partea românească a Dunării. În urmă cu o oră, pe pagina sa personală de facebook, temerarul aventurier a anunțat, într-o postare LIVE, că vede malul românesc de la Baziaș și că mâine, în jurul orelor 11.00 – 12.00, va atinge malul românesc din portul din Moldova Veche.

„Mă încearcă niște emoții și niște trăiri interioare cu totul și cu totul deosebite, trăiri pe care vreau să le împărtășesc cu voi, prieteni, cu voi, compatrioții mei români. Astăzi, am reușit să traversez ultimul lac sârbesc, cu privirea ațintită la ceea ce se vede în spatele meu și anume, pământul românesc de la Baziaș. Deși a fost greu, am fost tras ca un magnet spre acest pământ și mă bucur că pot să-l privesc. […] Mâine, nu uitați, între ora 11.00 și 12.00, voi atinge efectiv pământul românesc, la Moldova Nouă!”, a spus bibliotecarul petroșenean, Iancu Avram.

Întreaga aventură de până acum a temerarului înotător o puteți găsi pe pagina acestuia apăsând click AICI.

John GAVRILESCU