„Triajul”, acest „Triunghi al Bermudelor” reşiţean, situat între staţiile de benzină şi urcarea spre pasajul spre Govândari, este cel mai tragic drum rutier pe care foarte mulţi conducători auto şi însoţitorii lor au suferit accidente grave sau chiar şi-au pierdut viaţa. Cu toate măsurile luate de administraţia locală împreună cu poliţia rutieră (instalarea de semafoare, de limitatoare de viteză, etc.) şirul accidentelor continuă şi azi cu o frecvenţă „revoltătoare”!

Va trebui oare să sufere un accident grav unul sau una din aparţinătorii „gulerelor albe” din Reşiţa ca numărul morţilor din Triunghiul Bermudelor să scadă la zero? Ţin minte că pe Bulevardul Muncii, în urmă cu mulţi ani, şi-a pierdut viaţa mama unui şef de la poliţia rutieră chiar sub ochii fiului ei…De atunci, eu nu am mai auzit de vreun accident în acel loc blestemat! Tot din gama amintirilor pe care le revăd acum la bătrâneţe fac parte şi cele ce urmează, având drept personaje principale cele din lumea sportului. Anul competiţional 1972/1973 s-a terminat fericit pentru echipa de fotbal CSM Reşiţa care a încheiat divizia A pe un loc călduţ pentru o nou promovată.

După cum mi-a relatat Dan Ologeanu, cu vreo două zile înainte de reluarea pregătirilor pentru noul campionat, fotbaliştii au fost invitaţi de către colegul lor Sandu Puşcaş (Dumnezeu să-l odihnească-n pace!) la restaurantul „Intim”, cu ocazia botezului fiului mijlocaşului reşiţean. Venit de acasă de la Strehaia, fundaşul de atunci al rossonerilor Marcel Pigulea a adus-o cu el şi pe fina lui, pe Marcela, sora lui Rodion Cămătaru, viitoarea soţie a lui Aurică Beldeanu. Îmbătat de valurile tinereţii, poate şi de alcoolul consumat, Aurică i-a cerut cheile maşinii lui Ion Florea pentru a merge acasă să se schimbe, dar fiind refuzat de acesta, a „şutit” de pe masă cheile maşinii lui Dan Ologeanu aflat atunci cu soţia pe ringul de dans.

(Foto 2 – Marcel Pigulea, Aurică Beldeanu, Dan Ologeanu şi Intim-ul)

Plecat cu Marcela spre garsoniera lui din Lunca Pomostului, din cauza vitezei dar şi a ploii care a udat şoseaua, la curba spre benzinăria de pe dreapta, a derapat, s-a lovit de zidul din apropiere, maşina s-a răsturnat ajungând pe contrasens de unde nu venea din fericire nicio altă maşină. Marcela care stătea alături a suferit doar nişte răni superficiale, ea fiind aruncată din maşină prin deschiderea portierii, însă Aurică a ajuns la spital în stare destul de alarmantă.

(Foto 3 – Tăticul Aurică dând lecţii fiului Cătălin)

Îngrijit zi de zi şi noapte de noapte de viitoarea soţie , Beldeanu, cu un organism tânăr de invidiat şi-a revenit rapid revenind pe gazon unde a contribuit din plin la seria de 5 meciuri fără înfrângere din startul campionatului 73/74 (dintre care un 1-1 cu Steaua la Bucureşti) care a plasat CSM Reşiţa în acel moment pe locul 2 în clasamentul diviziei A cu un golaveraj de 14-7 . Iată şi formaţia standard al rossonerilor: Ilieş – Rednic, Ologeanu, Kiss, Kafka – Puşcaş, Beldeanu – Atodiresei, Voinea, Nestorovici, Florea (date extrase din cartea lui Mircea Rusnac „Istoria fotbalului reşiţean”).

Zebec Nestorovici (Fie-i ţărâna uşoară!) a marcat 8 goluri din cele 14, iar Aurică, Piticu’ şi Voinea câte 2. Un alt nume de rezonanţă din fotbalul reşiţean, Gheorghe Popa, alintat pentru isprăvile lui neobişnuite din poartă cu „Nebunu”, se întorcea cu maşina de la Timişoara împreună cu „Porcul”, alias Costel Neagu, alt alint acceptat însă de jucători. Din cauza vitezei, a noroiului cules de pe drum, a apei de pe caldarâm şi a prezenţei pe acelaşi sens a mai multor maşini şi a tramvaiului (era anul 1993), Dacia 1300 (împrumutată de la contabila clubului Jeni Ştefan) a derapat din cauza aquaplanării, a „ras” 4 benzi şi un scuar, aterizând la câţiva metri de calea ferată din apropiere. Din relatarea lui Popică, n-a fost vorba de un accident ci doar de un simplu incident, cei doi scăpând fără nicio zgărâitură.

(Foto 4 – Popică, un „Nebun” mereu tânăr şi frumos)

Nu cu consecinţe uşoare s-a derulat accidentul în care a fost implicată Diana Pamela (al doilea nume după serialul „Dallas”), sora lui Cristian Chivu (care urma să primească, dar nu a primit şi numele de Bobby) care, de data aceasta deplasându-se cu un Cielo dinspre oraş spre Govândari, a derapat, a pătruns pe contrasens şi s-a ciocnit de alte două maşini care coborau de pe pod. În urma coliziunilor Diana a fost dusă de urgenţă la spital unde după o perioadă destul de lungă de internare s-a întors acasă fără nicio sechelă de pe urma accidentului.

(Foto 5 – Diana Pamela şi Cristi „certându-se” ca între fraţi)

Excluzând „Triunghiul Bermudelor”, fotbaliştii reşiţeni (echipa întreagă la Jebel, Mircea Windt la Bucova, Vali Ciucur la Câlnic ) şi unii din conducătorii lor (Marius Popescu în Reşiţa, Luci Voinescu cu Robert Benczik la Ciochiuţa, Nelu Stan cu Dudu Georgescu în apropiere de Brebu) au mai suferit accidente, unele terminate cu victime, despre ele, însă, într-un articol viitor.

Ing. Petru FUCHS

Anul 1972 va fi trecut cu majuscule în istoria echipei fanion a Caraşului care după 22 de ani de absenţă din prima ligă, a reuşit o promovare spectaculoasă la 4 puncte avans faţă de Minerul Baia Mare. Euforia succesului a trecut însă repede, adversarii de acum numindu-se, Dinamo, Rapid, Craiova, Steaua, Cluj, deci s-a impus necesitatea aducerii de jucători de valoare. Directorul UCFS Caraş-Severin, profesorul Ilie Pătruică, aflat cu sediul (pe locul actualului AJOFM) vis-a-vis de cel al CSMR-ului condus de Ştefan ăl Mare (Petre), a convocat staff-ul vecinilor pentru a stabili un plan de bătaie.

Urmărit în meciurile echipei Progresul Bucureşti de către „nea Ilie”, acestuia i-a căzut cu tronc mijlocaşul Aurel Beldeanu, o soluţie ideală de a lega „mijlocul” rossonerilor de rapidele extreme Florea şi Atodiresei. Contactat la o cofetărie din Cotroceni, Aurică şi „nea Ilie” au convenit condiţiile venirii jucătorului la Reşiţa. Dar, Puiu Rapaport, preşedintele de la FC Argeş, s-a interpus energic aşa că „nea Ilie” a fost nevoit să intervină la cel mai înalt nivel, chiar la Ministrul Apărării Naţionale – Ion Coman, pentru ca acesta să dispună chemarea lui Beldeanu sub arme, la Caracal. De aici, lui „nea Ilie” nu i-a fost greu să-l aducă să-şi satisfacă în continuare stagiul militar la Reşiţa cu toate că, la presiunea bucureştenilor, aceştia l-au încadrat pe Aurică într-un batalion disciplinar. Marele poet şi iubitor al fotbalului, Adrian Păunescu, l-a văzut pe Beldeanu la un amical Dinamo – Reşiţa evoluând la rossoneri şi a făcut un scandal uriaş prin articolele intitulate „Fotbal Saga” (după serialul la modă The Forsyte Saga) din hebdomadarul bucureştean ”Săptămâna”. „Tam-tam-ul” declanşat a făcut să crească pretenţiile lui Aurică privind suma de transfer, aşa că „nea Ilie” a reluat negocierile cu jucătorul într-un parc aflat lângă Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, loc nedepistat de Adrian Păunescu, dar vehement contestat de acesta în serialul de scandal. Apoi „nea Ilie” a sunat la Reşiţa şi Petre Ştefan a făcut rost de bani (era doar gard în gard cu CSR-ul) şi vicele Nelu Stoia a adus banii la Bucureşti pentru a-i fi înmânaţi solicitantului, tot în acelaşi parc, sub oblăduirea întunericului. Franc după cum l-am cunoscut, peste ani, Beldeanu va declara: „Reşiţa? Patru ani lumină!”, va spune el despre perioada petrecută în Valea Domanului între 1972 şi 1976. „Mi-au dat 25.000 de lei la început, apoi alte 100.000 mai târziu, ca să rămân! Ce viață am prins acolo! Oraşul avea forţă economică, era Combinatul Siderurgic, erau minele de cărbune şi de cupru din judeţ, la echipa-fanion veneau o mulţime de bani. Păi, un fotbalist lua pe atunci şi 16.000 de lei pe lună ( salariul mediu era sub 2.000 de lei lunar)! Eram angajat laminorist la Combinatul Siderurgic, dar veneau şi alţi bani, mulți, din primele de joc.”  – Lotul anilor 1974/1975:

1.OLOGEANU, 2.GEORGEVICI, 3.HERGANE, 4.KISS(+), 5.CARAIVAN,

6.CONSTANTIN, 7.ANTR. PR., IOAN REINHARDT(+), 8.ILIEŞ, 9.PIGULEA,

10.FILIPESCU, 11.OLOGU, 12.ZIMMER(+), 13.PREP. FIZIC, KUDLIMAY(+).

14.BORA, 15.CIOCÂRLIE, 16.FLOREA, 17.PUŞCAŞ(+), 18.ATODIRESEI,

19.CĂPRIORU, 20.NESTOROVICI(+), 21.JACOTĂ, 22.BELDEANU.

Mişcarea inspirată a lui „nea Ilie” va avea o altă completare pentru returul campionatului 1972/1973, când în Valea Domanului va fi legitimat stoperul aceleiaşi echipe Progresul Bucureşti, Dudu Georgescu, care prin trecerea lui la Reşiţa ca vârf de atac, se va lansa în realizări şi care, ulterior, va încălţa de două ori „Gheata de Aur” a Europei, în anii 1975 şi 1977, cu Dinamo Bucureşti. Acelaşi Dinamo, care, la 3 iunie 1973 pierdea ruşinos la Reşiţa, cu 1 – 4 în faţa rossonerilor cu un Dudu superb care va înscrie de două ori cu capul.(foto 4 – Dudu Georgescu înscriind unul dintre cele două goluri ale sale din victoria cu 4-1 împotriva viitoarei sale echipe, Dinamo Bucureşti)

(va urma)

Ing. Petru FUCHS