În absenţa reperelor morale te poate lovi, din când în când, foamea şi setea de inedit, de mister şi iniţiere pe cont propriu.

În acelaşi timp se vor găsi destui întreţinători de speranţe, căutători de noroc, icoane plângăcioase, făcătoare de minuni şi de alte lucruri ,,sfinte’’. Însă până la Dumnezeu nu-i cale lungă, dimpotrivă! Nu te mănâncă nici dracii, nici sfinţii (sic!), poate doar propriul orgoliu, închipuirea că le cunoşti pe toate, că n-ai nevoie de nimeni şi de nimic.

Mai nou, cotidianul îţi oferă o societate schizoidă, întreţinută de prejudecăţi, depresii şi demagogi cu ştaif; aceştia din urmă, te prostesc să îţi dai şi ultimul leu pentru un rai imaginar, fie că vorbim de fenomenul ,,Arsenie Boca”, ori de oricare alt surogat de Dumnezeu, ridicat la rang de sfânt profit!

Şi fiindcă aminteam de figura carismatică şi controversată a unui preot călugăr răspopit (reabilitat ulterior de evlavia credincioşilor), mă şi mir cum B.O.R. – ul ezită să-l oficializeze printre sfinţii din calendar, mai ales că în mentalul căutătorilor de minuni, aşa cum reiese din spusele unei bătrâne din Puşcaşi (de-acum, fericitul sat amărât din judeţul Vaslui, deţinătorul primei ,,lacrimi’’ arseniene), o octogenară specializată în posturi, blesteme, minuni şi vedenii, pentru care, celebrul călugăr îngropat la mănăstirea Prislop a ajuns să fie asociat cu Iisus Hristos şi cu Ioan Botezătorul!

Ba mai mult, ca şi cum nu ar fi îndeajuns, copiile cu portretul lui Arsenie Boca au ajuns şi la Semlac, o comună din judeţul Arad, cu lacrimi noi, proaspete, numai bune de pus la închinat pentru credincioşi şi necredincioşi (…)

Dacă ar fi să vorbim şi de isteria mirului lumii politice – sau – despre politica făcută de mirul lumii, aceasta, în amestec cu ipocrizia înalţilor prelaţi… poate oferi un fel de răspuns subînţeles la cât de bine ne-a fost… Până la urma urmei, tot frica de dracu’ şi obsesia locului cu ,,verdeaţa de dincolo’’ rămâne pentru mulţi singura opţiune;  o ,,minune’’ căutată în pietre de zid şi în oase de morţi (pardon, moaşte!) şi mai puţin în viaţa noastră, cea de toate zilele.                                            

Iulius TOMA

Foto: ziare.com