S-a încheiat un joc nebun la sala Polivalentă din etapa a II-a a Ligii Naționale Masculine de Handbal, între două echipe frumoase, HC Adrian Petrea și HC Vaslui. Totuși, lucruri care dor de multă vreme trebuie puse pe tapet, altfel riscăm să perpetuăm în greșeală fără ca cineva să se autosesizeze și mă refer în mod direct la conducerea din handbalul românesc, oricât de bine a-i sta din punct de vedere valoric, tactic, acoperire post pe post, trebuie să ai în vedere un mic detaliu: modul alternant și pervers în care poate fi fluierată o partidă în România. Sau dacă vreți, oricât de frumos ar curge un meci în liga națională, cineva, nu-ți spui cine, trebuie să strice bucuria spectacolului handbalistic.

Nu cred că merită să ne oprim prea mult asupra acestui aspect, arbitrii sunt suverani în privința deciziilor lor, dar atunci când cauți să oferi unei echipe oaspete mai mult decât simpatie, să nu vă așteptați, măi Pintea și Sas, ca după cele 60 de minute ale jocului dintre HC Adrian Petrea și HC Vaslui pur și simplu să uităm golăneala pe care i-ați aplicat-o formației gazdă la primul descălecat de acasă, în Liga Națională!

Nu s-a schimbat mai nimic tovarășe Dedu din punct de vedere al arbitrajelor în handbalul autohton și o spune un om care urmărește îndeaproape fenomenul la nivel național de mai bine de un deceniu. Am văzut în presa centrală că le-ați fi dat o pauză binemeritată de o lună lui Harabagiu și Stănescu, după care fluierașii vor reveni la metehnele și uzanțele lor, că-n România e greu să te abții să trăiești numai din barem. Despre meciul netelevizat de la Reșița, vă spunem tot noi, jurnaliștii de provincie – cum vă place să ne minimizați, că a fost scăpat din mână de arbitrii Pintea și Sas. Exces de zel, lipsă de încredere în sine, părtinire, disperare pe alocuri, decizii eronate, fragmentarea cu bună știință a jocului, toate aceste „atuuri“ au fost de partea celor doi „fluierici“. Sistemul e bolnav tovarășe președinte Dedu iar dumneata ai promis că știi, poți și chiar vei realiza mai mult decât a făcut Gațu. Dacă jocul de ieri de la Reșița este răspunsul „marilor reforma din era Dedu“ atunci îți spun că până acum ai făcut doar o figură tristă în loja superioară a handbalului românesc. Sau poate că vrei dar nu poți și-atunci de ce nu ieși să o spui public: nu pot controla această încrengătură bolnavă care apasă ca o tumoră peste organele vitale ale handbalului românesc! Ar fi mai cinstit dacă ai recunoaște evidențele și ai lăsa în cele din urmă organe abilitate să vegheze la transparența și curățirea acestui sistem care nu face altceva decât să conducă la anti-performanța handbalului românesc. De ce un proiect care s-a născut sănătos, așa cum este de pildă cel al Academiei de Handbal Adrian Petrea, să capete din fașă frustrări, de pe urma faptului că cineva nu este capabil să taie brațele otrăvite ale caracatiței infiltrate în arbitrajul handbalului românesc? La noi totul e la „mica înțelegere“ și totul de vânzare.

Dacă nu ai „grijă“ de arbitrii și te dai Gigi „Incoruptibilul“, vor avea grijă băieții cu fluier să suferi cu vârf și îndesat! Paradoxal, vorbim de aceeași oamenii care ar trebui să fie imparțiali și să lase spectacolul sportiv să atragă în săli un public cât mai numeros. Cât de mult poate însemna pentru o formație ca arbitrii să țină în atac pe finalul jocului una dintre echipe, când pe tabelă se înregistrează o diferență de un singur gol în favoarea celor ce atacă? Mai înțeleg că interpretările fazelor nu trebuie să fie în deplin acord cu cele ale publicului dar atunci când se vede de la o poștă că fluieri într-o singură direcție, care să fie reacția acestuia?

Cu toate acestea, unora dintre conducătorii de cluburi și antrenori, unii chiar renumiți pe plaiurile mioritice, le convine de minune această stare de fapt care domină peisajul handbalului, cunoscând în detaliu fenomenul, modul în care se face „tranzacția“, dar mai ales persoanele care acceptă târgul cu necuratul. În handbalul românesc, întrebarea cu iz retoric care se pune de către cei care cunosc situația de facto nu este „cine sunt cei care iau?“ ci „Cine sunt proștii care nu iau?“.

Cu siguranță ar trebui ca toți decidenții și finanțatorii care aspiră la dezideratul de „Handbal Curat“ să își dea mâna și să denunțe cât mai urgent și în cel mai răspicat mod cu putință practicile necurate care riscă să facă și în acest sezon victime. Iar în ce privesc observatorii de joc, putem avea liniștiți același punct de vedere ca și în cazul arbitrilor, de parcă tustrei ar fi frați de cruce: n-au văzut, n-au auzit, observatoru-i ca apa sfințită, dar se implică de cele mai multe ori atunci când ar trebui să stea în banca lui cumințel. Căci dacă observatorul ar avea material reproducător în pantaloni și ar descrie pe bune realitatea din teren, am fi schimbat vreo două garnituri de arbitrii în handbalul românesc în ultimii ani!

Dar batista așezată cu grijă pe țambalul FRH-ului ascunde notele grele de plată ale noilor „reformatori“ iar noi continuăm să fim beneficiarii handbalului care …trebuie!

Sergiu TABAN