Luna ianuarie este declarată ce mai deprimantă lună din an! Pentru cei care preferă să vadă partea plină a paharului, luna ianuarie este luna în care se stabilesc obiective noi. Pentru cei mai puțin optimiști, însă, ianuarie este cea mai tristă lună a anului! Și cum poți fi optimist dacă ai burta goală, ești bătrân, bolnav și singur sau nu ai asigurată hrana zilnică pentru gurile copilașilor! Toate aceste suflete trăiesc cel mai acut această perioadă cenușie de început de an și mai mult ca oricând au nevoie de ajutor!

Anita Radics, președinta tinerilor din ATOR Banatul de Munte, cei care de vreo 10 luni încoace au hrănit, vizitat, încurajat, sprijinit sute de cazuri aflate la limita supraviețuirii, ne îndeamnă să împingem granițele nevoii de a dărui, de a fi mai buni, dincolo de perioadele devenite clasice pentru astfel de acțiuni.

„Analizam zilele acestea, alături de colegii mei, faptul că există o modă și o îngrămădire a organizării campaniilor umanitare de către toate asociațiile și instituțiile în preajma sărbătorilor pascale sau de Crăciun. Și asta e foarte bine, pe de-o parte, pentru că oferim bucurii de sărbători! Însă, pe de altă parte – știm noi, oare..? – oamenii mănâncă și au nevoi și în restul anului și au întrebări și în ianuarie sau în mai.

Știți, luna ianuarie este destul de populară ca fiind cea mai deprimantă lună din an, cu rata cea mai mare a sinuciderilor, în mod special în rândul persoanelor singure și/sau neajutorate.

Ne îngrămădim toți în preajma sărbătorilor la ușile sărace cu pachete pline și uităm cu desăvârșire că oamenilor le revin nevoile și după ce noi am plecat de lângă ei, iar cozonacul s-a terminat. De ce, oare, vrem doar de sărbători „să dăruim, să fim mai buni”? Chiar se simte mai intens magia, dacă dăruim doar atunci și, peste an, în restul lunilor care zboară, cu acei oameni se poate întâmpla orice, fără ca noi să știm, pentru că încă nu a venit Crăciunul, perioada în care DOAR ATUNCI trebuie să ne gândim și la ceilalți?

Mă gândesc, atunci, de ce, oare, nu am putea să facem o modă, în schimb, din organizarea campaniilor umanitare de donare de alimente, daruri și îmbrăcăminte și în perioada de după aceste mari sărbători, în ianuarie, februarie, mai sau iunie, când, după ce noi, asociațiile sau instituțiile, ne-am făcut treaba și pozele, uităm cu desăvârșire de cei cărora le-am promis prezența și ajutorul nostru oricând au nevoie…pentru că sună bine și de impact, nu?

Poate că e o temă interesantă de gândit, pentru toți cei care dorim să facem binele și dincolo de Crăciun sau Paște…când nu ești mai bun, dăruind doar atunci, dacă asta ai crezut până acum…”, afirmă președinta ATOR Banatul de Munte, Anita Radics.

Cum ar fi, dacă ar fi sărbătoare în fiecare zi?

Citește și Daruri pentru peste 100 de suflete chinuite! „Acești oameni nu ar trebui să se bucure de atenție doar de Crăciun!”

Lorena POENARU

„Să înveți să asculți un om, să îl faci să se simtă important prin faptul că ești acolo pentru el și povestea lui cred că te ajută într-o mare măsură să pășești pe drumul unui dedicat și silitor psiholog”. Așa își croiește calea spre profesia pentru care se pregătește tânăra cărășeancă Anita Radics, studenta de 21 de ani pentru care „puterea exemplului personal face minuni, chiar și în tăcere pentru cei care nu doresc întotdeauna să o recunoască”.

Anita studiază Psihologia la Universitatea de Vest din Timișoara și de aproape patru ani reprezintă Asociația Tinerilor Ortodocși din Banatul de Munte, având rol de președinte al acesteia, o asociație alcătuită din mai multe filiale ce se extind în mai multe zone ale județului Caraș-Severin.

„Prin această frumoasă asociație am reușit să organizăm, la nivelul Municipiului Reșița, campania umanitară „Mâinile Bucuriei” prin care să venim – așa cum am gândit-o noi inițial – în sprijinul persoanelor vârstnice din oraș care, în această perioadă, se tem să iasă din casele lor la cumpărături, pentru a nu se întoarce la casele lor cu virusul care pentru ei poate să fie fatal”, povestește Anita despre debutul acestui  proiect care s-a extins cu încă o ramură de activitate prin care tinerii voluntari și-au propus să ofere unui număr de persoane nevoiașe câte un prânz zilnic, în această perioadă delicată.

Citește și:„Mâinile bucuriei” susținute de alte mâini! 5.000 de euro pentru masa caldă a celor pe care nu și-i asumă nimeni!

Unul din motivele pentru care o tânără studentă a ales să-și dedice timpul și resursele sprijinindu-i pe cei în nevoi prin acțiuni umanitare, într-o lume în care tinerii au estimații egocentriste, este acela al conștientizării că avem responsabilități unii față de alții.

„Cum ar fi fost, oare, să nu existe nimeni care să se gândească la familia cutare, numeroasă și săracă, de la marginea orașului, dacă are șanse să treacă peste această situație de criză, să iasă sănătoasă și să reușească să se reașeze într-un echilibru? Ar fi fost cumplit, iar pentru răul și starea lor, vina ar fi fost a noastră, a tuturor.

Un lucru după care eu și noi ne-am ghidat în această campanie au fost următoarele cuvinte: poți să fii bine, atunci când știi că și cel de lângă tine se simte la fel. Întotdeauna mi-a plăcut să cred și să văd că noi suntem responsabili unii față de ceilalți, unii de sănătatea celuilalt, unul de integritatea celuilalt. Totodată, îmi place și să cred că noi am ajuns cumva la măsura aceea în care ne hrănim din bucuria și din recunoștința pe care o primim din mâinile și mulțumirile celor pe care îi ajutăm, lucru ce valorează mai mult decât absolut orice apreciere sau premiu și nu sunt vorbe goale.

Dacă te urci acum în mașină, pornești la drum și după trei luni de campanie umanitară în care vezi zilnic ochii acelorași bunici care îți și mărturisesc că văd în tine speranță, vei înțelege exact ce spun, vei înțelege cât de mult te hrănește pe tine bucuria lor că nu sunt uitați”, spune Anita.

Un alt motiv pe care  îl consideră important este acela de a fi exemplu în lumea în care ne învârtim, pentru că puterea exemplului personal face minuni, chiar și în tăcere, pentru cei care nu doresc întotdeauna să o recunoască, după cum susține tânăra studentă.

Anita mărturisește că această experiență a avut atât pentru ea, cât și pentru prietenii și colegii ei un rol important în a-i ajuta să mai deprindă câte puțin din arta răbdării, care este o virtute de aur pentru fiecare om ce lucrează cu alți oameni.

„Experiența aceasta m-a făcut să văd unele realități așa cum nu conștientizam pe deplin că ele există. Nu m-am gândit, spre exemplu, că un om la fel ca mine poate să ajungă la măsura în care să nu aibă nici măcar apă, de băut sau de spălat. M-a făcut să văd și să observ niște carențe și neajunsuri uriașe în ceea ce privește felul în care oamenii necăjiți sunt tratați de către cei care ar trebui să se facă responsabili prin lege de starea lor. Am învățat să ascult cu multă luare-aminte necazurile, lipsurile și nevoile bătrânilor care de multe ori sunt de a sta pur și simplu la o vorbă cu tine, că le e urât de atât de multă singurătate. Acest lucru, pentru viitoarea mea profesie în domeniul psihologiei, cred că este esențial”.

Rezultatele muncii voluntarilor a căror președintă este, nu au întârziat să apară, implicarea lor în acțiunile umanitare transformându-i în adevărați „eroi” ai comunității din care fac parte.

„Întreaga mea echipă este o eroină. Așa că, din martie și până în prezent, a reușit să distribuie un număr de 1.923 de porții cu mâncare caldă, în valoare de 21.810 lei. Alimentele cumpărate pentru 50 de persoane sunt în valoare de 5.387 lei, iar medicamentele și facturile urgente au valoarea de 802 lei. Valoarea totală a campaniei, până în acest moment, este de 27.999 lei, iar până la finalul ei, se estimează că va merge până spre 40.000 lei, cu 2.500 porții de mâncare distribuite, de către aproximativ 50 de voluntari harnici și dedicați”, a precizat Anita Radics, președinte ATOR Banatul de Munte.

Elena FRANȚ