Turismul este în opinia candidatului PSRO pentru Consiliul Județean, Alina Stancovici, una din principalele resurse ale județului Caraș-Severin. În opinia acesteia, atunci când se vorbește de dezvoltarea turismului în zonă ar trebui să se pună accent în primul rând pe stațiunea milenară Băile Herculane și pe Clisura Dunării. Stancovici și-a prezentat, pe scurt, propunerile pentru județ: 

„PSRO poate însemna foarte multe lucruri dintr-o dată, dar pentru mine aceste iniţiale Prietenie, Socializare, Recunoştinţă şi Omenie sunt atribute care au cam fost uitate în politica românească.
Pentru judeţul nostru, sper ca PSRO să însemne dezvoltare, integrare şi socializare, toate trei circumscrise unui eveniment care se va petrece curând şi pe care partidele îl ignoră: Serbia va intra în Uniunea Europeană! De acest moment şi de felul în care va fi el administrat depind foarte multe în judeţul Caraş-Severin!

1. Dacă economie nu e, nimic nu e! Şi pentru ca ea să existe e nevoie de iniţiativă privată, spirit antreprenorial şi întreprinderi mici şi mijlocii. Pe lângă sprijinul obişnuit, acordat acestor direcţii de acţiune, este nevoie de o Şcoală Antreprenorială de elită la nivelul judeţului, care să catalizeze afacerile şi economia.

2. În penuria de resurse în care am fost băgaţi (cuprul şi uraniul nu mai sunt bune, cărbune nu mai trebuie etc), turismul rămăne o resursă importantă care trebuie însă reevaluată: zonele alpine încep cam pe la înălţimea la care se termină munţii noştri, aşa că, realist şi pragmatic trebuie să recunoaştem şi să valorificăm principala resursă turistică pe care o avem şi anume Dunărea, Clisura Dunării şi Băile Herculane.

3. Nu se poate economie de niciun fel şi, mai ales, turism fără infrastructură, în principal drumuri şi poduri care au suferit în judeţul nostru indiferent de cine a fost la putere! Această optică trebuie schimbată, iar infrastructura trebuie să devină cu adevărat prioritară!

4. Orice punct de legătură cu Serbia şi, în primul rând, Portul Moldova Nouă şi Punctul de trecere a frontierei de la Naidăş, trebuie privite ca noduri de reţea economică şi socială şi tratate cu prioritate în politica de dezvoltarea a judeţului Caraş-Severin în următorii patru ani.

5. Patrimoniul public şi privat al judeţului trebuie clar definit, inventariat şi înregistrat, fapt care a fost omis, în mare măsură, de trecutele administraţii. Inventarierea trebuie să fie proiectivă, iar în urma ei să rezulte clar ceea ce este activ şi poate fi productiv din punct de vedere economic.

6. Administraţia judeţeană, instituţiile şi funcţionarii publici trebuie să se modernizeze şi să se europenizeze, devenind eficiente, rapide şi răspunzând intereselor cetăţenilor. Informatizarea administraţiei trebuie reanalizată în ideea reducerii birocratizării, momentan excesive, în Consiliul Judeţean.

7. În mersul firesc al descentralizării, sănătatea devine un atribut esenţial al Consiliului Judeţean, iar în judeţul nostru reţeaua spitalicească este deficitară, destructurată şi dezorganizată. Bugetul pentru sănătate al Consiliului Judeţean trebuie regândit şi prioritizat în cadrul structurii generale a bugetului, astfel încât Spitalul Judeţean de Urgenţă să devină performant, chiar de elită.

8. Manifestările culturale tradiţionale trebuie dezvoltate şi îmbogăţite, pornind de la premisa că nu întotdeauna dragostea pentru folclor este sinonimă cu dragostea pentru cultură. Respectând tradiţia şi folclorul şi sprijinindu-le Consiliul Judeţean trebuie să acorde o atenţie sporită unor manifestări culturale creative de excepţie, teatrului, revistelor culturale de răsunet internaţional şi unui festival de creaţie, cu adevărat bănăţean, în care să fie reprezentat întregul Banat istoric.

9. Declinul sportului bănăţean trebuie oprit! Reşiţa şi Caraș-Severinul au pierdut buna reprezentare în fotbal, dar şi în alte sporturi, precum şi centrele olimpice naţionale de pregătire. Reuşitele din domeniul atletismului universitar şi luptelor libere, trebuie să fie multiplicate şi diversificate, iar judeţul are nevoie de o bază complexă de pregătire, pe care Stadionul din Valea Domanului nu o mai poate asigura.

10. Consiliul Judeţean trebuie să recunoască Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa ca pe o valoare identitară, intrinsecă a întregului Banat, să-i conserve tradiţia şi valorile, să o sprijine în activitatea de cercetare, dezvoltare şi învăţământ, astfel încât Universitatea să devină principalul catalizator şi focar de ştiinţă, tehnologie, administraţie, cultură şi istorie a Banatului”.

REPER 24

Sergiu Caplea, cel mai tânăr candidat pentru Primăria Reșița declară că își dorește #altceva pentru municipiul de pe Bârzava. Printre propunerile aduse de Caplea pentru dezvoltarea Reșiței se numără valorificarea parcului industrial, dezvoltarea turismului, punerea în valoare a Muzeului de locomotive și dezvoltarea unei noi rețele de transport în comun. 

„Vă propun o Reșiță nouă. Frumoasă. #altceva!”, susține Caplea, care face și o trecere în revistă a proiectelor pe care și-ar dori să le îndeplinească în cazul în care va ajunge la cârma Reșiței:

• „Valorificarea în cel mai scurt timp a parcului industrial prin aducerea de investiții generatoare de locuri de muncă.
• Dezvoltarea infrastructurii turistice a municipiului – Stațiunea Secu, Dealul Golului, ștrandul turistic, etc.
• Introducerea în circuitul imobiliar a unor suprafețe valoroase ocupate de fostele spații industriale.
• Implicarea nemijlocită a primăriei în creșterea eficienței energetice a blocurilor de locuințe.
• Reamenajarea arealului „Cinematograful Muncitoresc” într-un centru cultural.
• Participarea primăriei la punerea în valoare a Muzeului de Locomotive, un important simbol industrial reșițean.
• Sprijin constant si progresiv acordat universitatii resitene.
• Amenajarea si reconditionarea spatiilor de joaca pentru copii
• Acordarea unei atentii speciale in privinta dotarilor edilitar-gospodaresti din localitatile periferice: Moniom, Calnic, Doman, Terova, Secu, Cuptoare !
• O nouă rețea de transport urban

          – Modernizarea transportului în comun cu autobuze

          – Organizarea sistemului de parcare în dublu regim: parcări publice și           rezidențiale

          – Funcționalizarea celui de-al doilea traseu rutier Centru – Govândari pe    malul drept al Bârzavei

          – Reabilitarea integrală a rețelei stradale din municipiu”.

REPER 24

Românii sunt prea săraci ca să îşi poată permite un stat slab şi ineficient – acesta este motivul principal pentru care PSRO trebuie să intre pe scena politică. Un stat slab şi absent, în principal din decizia economică şi cea socială, convine pe de o parte social-democraţilor, care în acest fel îşi pot vântura din 4 în 4 ani ideile populiste prin care îi mint pe cetăţeni şi, pe de altă parte, liberalilor, principalii beneficiari ai politicilor de dereglementare în domeniul economic şi social.

În acest fel s-a ajuns ca populaţia să fie victima politicienilor care îşi pot permite luxul de a nu face deloc politica în slujba cetăţeanului, ci doar în interes propriu sau de grup.

Slăbiciunile statului, mai ales în domeniul justiţiei, incapacitatea sa de a apăra avuţia şi patrimoniul naţional în faţa prădătorilor interni şi externi, precum şi „excesul” statului în a ne apăra de corupţie, au dus la o polarizare socială de neconceput până acum în istoria ţării. Astel, 10% din cetăţeni deţin 90% din avuţia ţării, dar aceasta este o simplă statistică. Adevărul este că primii 500 de români, în ordinea bogăţiei, deţin peste 60% din avuţia naţională, fapt care arată nu numai inechitate socială, ci şi injustiţie şi dezechilibru total.

Faptul că statul nu s-a putut opune jafului practicat de social-democraţi şi de liberali (înţelegând prin social-democraţi stânga de până acum şi prin liberalism dreapta de până acum, ciuntite însă ideologic), se vede din micimea veniturilor românului de rând.

Într-o ţără transformată în colonie consumeristă de către corporatismul transnaţional, salariul românului mijlociu, reprezintă 10% din salariul mediu al U.E. Altfel spus, pentru standardele U.E., 90% dintre români, adică 18 milioane sunt săraci, pauperizaţi, trăiesc la limita existenţei, de azi pe mâine şi de la un salariu la altul.

Nu de mult, unul dintre viceguvernatorii Băncii Naţionale spunea, fără ecchivoc, că în România, ceea ce revine muncii, adică salariului din valoarea unui produs este de numai 40%, în timp ce celelalte 60%  revin capitalului, profitului şi dividendelor. În Europa acest raport este invers sau cel puţin la paritate. Viceguvernatorul, ministru social-democrat nu se sfieşte să spună că acest lucru se datorează pe de o parte slăbiciunii statului în lupta cu corporaţiile străine (care îşi duc profitul acasă, neinvestindu-l în România) şi, pe de altă parte, slăbiciunilor organizatorice structurale funcţionale şi lipsei de ideal a organizaţiilor sindicale din ţara noastră.

Nu mai avem o „clasă muncitoare” pentru că dispariţia sectorului productiv a dus la dispariţia muncitorimii şi de aceea nu putem să avem şi o clasă mijlocie dezvoltată, aşa cum au naţiunile dezvoltate şi puternice. Principala concluzie care se trage de aici este că social-democraţia a trădat muncitorimea şi, în consecinţă, a trădat poporul.

În concluzie, se impune schimbarea cu ALTCEVA!

ALINA STANCOVICI