O nouă premieră pe scena Teatrului de Vest din Reșița. Joi seara, de la ora 19:00, se vor prezenta în fața publicului actorii Alina Ilea, Florin Ruicu și Elisa Pîrvan, în piesa „După repetiție” de Ingmar Bergman. Este cea de-a treia premieră a teatrului reșițean din acest an și prima piesă regizată la Reșița de Ioan Cărmăzan.

Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin, regizorul care a crescut și s-a format la Bocșa și a devenit mai apoi cunoscut pentru filme ca „Țapinarii” sau „Margot”, a ales ca primul său spectacol pe scena reșițeană să fie un text semnat de Ingmar Bergman, un text cu tot felul de cotloane și nuanțe ciudate, o piesă care trebuie văzută și revăzută pentru a fi înțeleasă în profunzime.

„Sigur că într-un fel sau altul este un omagiu pe care îl aducem lui Bergman și eu chiar îndrăznesc să o fac. Sunt în stafful ICR-ului și îndrăznesc să fac un fel omagiu lui Bergman în care să includem și acest spectacol, să încercăm puțin să îi dăm respectul pe care îl merită pentru că în lumea în care Țociu și Palade și Bianca Drăgușanu domină topurile ar trebui, din când în când, să ne scoatem pălăria în fața lui Bergman. A fost și va fi întotdeauna un bun profesor și un bun  purtător de semne ale vieții, de semne artistice”, a declarat în cadrul unui conferințe de presă regizorul Ioan Cărmăzan, care a recunoscut că a acceptat să pună în scenă o piesă la Reșița din două motive: pentru a da ceva înapoi județului al cărui cetățean de onoare este, dar și pentru că nu a putut să refuze cererea managerului Teatrului de Vest, Florin Ionescu, având în vedere prietenia ce îl unește cu tatăl acestuia.

„S-a format o echipă, iar rezultatul nu poate fi decât bun”, a declarat la rândul ei protagonista spectacolului, Alina Ilea, care a apreciat atât colaborarea cu regizorul Ioan Cărmăzan, cât și cu colegii de scenă. „Am savurat fiecare moment de repetiție”, a mai adăugat actrița timișoreană, aflată la a doua întâlnire cu publicul reșițean, după piesa „Iaacovi și Leidental” de anul trecut.

Alina Ilea împarte scena cu actorul Florin Ruicu, cel care i-a fost și coleg de facultate și care a dezvăluit că spectacolul care va avea premiera mâine seară a fost pregătit în doar două săptămâni: „Timpul ne-a fost cel mai mare dușman, a face un spectacol în două săptămâni este ceva poate părea anormal, dar cineva spunea și se pare că avea dreptate, că fiecare spectacol are timpul lui. O consider o mică performanță și cred că atât managerul cât și regizorul când au stabilit acest timp au mizat pe faptul că totuși se poate”.

De remarcat în încheiere că piesa „După repetiție” marchează practic un triplu debut: cel al regizorului Ioan Cărmăzan pe scena reșițeană, al tinerei actrițe Elisa Pîrvan, proaspătă absolventă a UNATC București, precum și al lui Inocențiu Ieremia, cel care semnează scenografia.

Karina TINCUL

„Teatrul este mult mai fermecător, implicând mult mai mult când vezi aceste lucruri pe scenă…” (HANOCH LEVIN)

Premiera spectacolului „Iaacovi şi Leidental”, de Hanoch Levin, traducerea Ada-Maria Ichim, un spectacol de Mihaela Lichiardopol. Scenografia: Geta Medinschi. Muzica: Almasi Gabriel şi Adrian Mardan. Distribuţia: Călin Stanciu jr., Bogdan Spiridon, Alina Ilea.

Aseară, la Teatrul de Vest Reșița, o sală plină; un public cald a urmărit o veritabilă poveste de viață pusă în scenă, ingenios montată. Decor minimal, dar sugestiv, umbre și culori.

Un cuplu e format, deseori, din … trei persoane…

Am asistat la o interesantă succesiune de tablouri, fiecare cu povestea proprie, în care de fapt, te regăseai, tu sau cineva cunoscut. S-au pus întrebări, nu existențiale-filozofice, ci simple, din viață: Cum fac să-l vrăjesc pe bărbatul ăsta pe care de-abia l-am cunoscut? Cum îl fac să fie dependent de mine? Cum fac să nu mă mai plictisesc? Cum fac să nu mai fiu nefericit?

Oamenii aleargă după fericire, pentru fiecare fericirea este altceva: realizarea artistică – visul din adolescență, un bărbat care să o dorească așa cum este sau evadarea cotidiană spre „frigider” (Ruth); dragostea femeii dorite, căsnicia, ieșirea din rutina zilnică: ceaiul și jocul de domino cu singurul prieten, dorința de a-i fi superior acestuia prin ceva (Iaacovi) sau prezența zilnică a prietenului, rutina zilei, fuga de singurătate, dorința de a avea ce are celălalt (Leidental).

Fiecare personaj a început singur. Zbaterea a fost pentru a fi cu … cineva: Iaacovi cu Ruth, Leidental cu Iaacovi, Leidental cu Ruth, Ruth cu Iaacovi, Iaacovi cu Leidental….. sau chiar toți trei, pentru o vreme …. Uneori și-au pus mască sau nas roșu de clovn, alteori au privit lumea printr-o oglindă deformatoare, uneori au alergat cărând valize grele fără rost, alteori      s-au oferit pe ei înșiși, cadou. Dar au mers mai departe. Exact ca în viață.

De sfârșit, au sfârșit din nou singuri, fiecare pe un scaun, dar strigând împreună: Tot ce ai de făcut dimineața e să te trezești și să fii fericit!

S-a zâmbit, s-a râs, s-a aplaudat… s-a ridicat din sprâncene la câteva momente sau replici necenzurate… (până la urmă, spectacolul avea o limită de vârstă!!!).

Critica de teatru încadrează piesa între comediile comerciale scrise de Levin, pentru că „se concentrează pe elemente mici, reprezentative ale societății: indivizi, familii, prieteni și vecini, spațiul dramatic al acestor piese se întinde între casă, cea mai mică unitate și vecinătate. Orașul și țara nu sunt menționate.”

Hanoch Levin (18 decembrie 1943 – 18 august 1999), a fost un dramaturg israelian proeminent, director de teatru, autor și poet, cel mai bine cunoscut pentru piesele sale de teatru. Autorul era cunoscut pentru refuzul său de a da interviuri. Într-unul dintre puținele interviuri pe care le-a dat la începutul carierei sale (către Michael Handelsalz de la Radio Israel Forces Defences), el a răspuns la întrebarea „De ce scrieți în mod special pentru teatru?”: Cred că teatrul este mult mai fermecător, implicând mult mai mult când vezi aceste lucruri pe scenă. Este mult mai interesant, nu știu de ce … se vede lumea astfel formată pe scenă. Nu știu dacă materialul are o calitate diferită, sau este mai bine sau mai rău, dar în orice caz pentru mine e mai interesant.” .

Levin a murit de cancer. A continuat să lucreze chiar și în spital, aproape până la ultima sa zi, dar nu a avut timp să finalizeze realizarea piesei sale The Crybabies . În timpul vieții sale a compus 63 de piese și a regizat 22 dintre ele.

La Reșița, urmează FESTIVALUL DE TEATRU „Scena ca o stradă” – 2018, a patra ediție, în perioada 25 februarie – 4 martie. Este organizat de Asociaţia Multiculturală „Vision of Dreams”, împreună cu Teatrul de Vest Reşiţa, cu sprijinul mai multor instituții: Primăria Reșița, Consiliul Județean Caraș-Severin, Casa de Cultură a Sindicatelor Reșița, Asociația Reșița Română și Crucea Roșie Caraș-Severin.

Pentru că ieri, cele trei personaje, au amintit cumva reșițenilor că teatrul este o STARE DE BINE, fie cu abonament (200 lei pentru toate reprezentațiile), fie cu bilete, nu ratați piesele pe care festivalul le aduce în Reșița.

Informații și rezervări: telefon 0746 512 736 (Alina Puiu) sau 0723 035 238 (Ionel Berdac).

Iulia Maria MERCEA