Exercițiile pentru verificarea funcționării sirenelor de alarmare publică au devenit deja ceva obișnuit pentru majoritatea reșițenilor, care nici nu mai bagă în seamă sirenele care sună în prima miercuri a lunii. Există însă și cetățeni care se arată deranjați de exerciții sau chiar speriați, care nu le văd utilitatea și care reclamă faptul că dacă vreodată alarma ar fi una reală, oricum nu ar ști ce să facă, neexistând o campanie reală de pregătire a populației în acest sens.

Sirenele au sunat din nou la Reșița în această dimineață. Reacția a fost imediată, la redacție sosind mai multe reclamații ale cetățenilor care și-au exprimat nedumerirea cu privire la necesitatea și utilitatea acestui exercițiu lunar. Mai mult chiar, un cetățean a decis să sune la 112. „De ce sună sirenele la Reșița? Eu ce trebuie să fac? Miercurea sirenelor? Ce-i asta? Sărbătoare ortodoxă, catolică, ce-i asta?”, a întrebat bărbatul, care a fost pasat de la un operator la altul. Toți i-au explicat că este vorba de un exercițiu, că nu trebuie să se alarmeze. Dar de ce se face acest exercițiu? Pentru că acesta este ordinul de la București, i s-a răspuns cetățeanului impacientat, care nu a ezitat să își înregistreze conversația și să o trimită presei.

Începând cu luna august a anului 2017, IGSU desfășoară în prima zi de miercuri din fiecare lună exerciții de alarmare care sunt destinate testării mijloacelor tehnice existente la nivel național și îmbunătățirii timpului de reacție al autorităților în situații speciale de urgență. Puține au fost situațiile în care aceste exerciții nu s-au derulat la nivel național

„Asigurăm opinia publică asupra necesității și utilității derulării permanente a acestor antrenamente lunare”, informează reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență.

În România semnalele de alarmare a populației sunt:

• Alarmă la Dezastre (5 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de 10 secunde între ele)
• Prealarmă Aeriană (3 sunete a 32 de secunde fiecare, cu pauză de 12 secunde între ele)
• Alarmă Aeriană (15 sunete a 4 secunde fiecare, cu pauză de 4 secunde între ele)
• Încetarea Alarmei (un semnal continuu cu durata de 2 minute)

Unul din scopurile exercițiului, pe lângă verificarea sistemului de alarmare, îl reprezintă dezvoltarea reacției cetățenilor în situații de protecție civilă. A fost atins acest scop? Lumea știe cu siguranță că aceste sirene există, că se fac teste, dar puțini sunt cei care chiar știu cum trebuie să reacționeze în cazul în care alarma ar suna pe bune. Nimeni nu stă să numere din câte sunete este compusă alarma, dacă este vorba de o alarmă la dezastru sau una aeriană. Asta în cazul în care o aud, pentru că există zone ale orașului în care sirenele practic nu se aud sau se aud foarte slab. Pe de altă parte, aceste teste lunare au devenit ceva atât de banal pentru cetățeni, că există riscul ca acestea să nu mai fie băgate în seamă, chiar dacă ar suna într-o altă zi, și nu în prima miercuri a lunii.

Trebuie să ne facem griji în cazul în care nu auzim sirenele sau nu înțelegem semnificația acestora? Conform autorităților, sistemul de alarmare este completat de mijloacele de informare în masă, mass-media, rețele de socializare și recent lansatul sistem Ro-alert, care a trecut și el printr-o serie întreagă de teste și care este destinat difuzării de mesaje de tip Cell Broadcast pentru avertizarea și alarmarea populației în situații de urgență.

Karina TINCUL

O discuţie cu un medic de prestigiu din urbea noastră, care ridica un foarte serios semnal de alarmă cu privire la depopularea acută a Reşiţei în ultimii ani m-a determinat să verific, prin calcule statistico-matematice, dacă cifrele oficiale ale statisticilor şi administraţiilor publice mai sunt cele reale, sau dacă ne bazăm doar pe aburi, fum şi “vânare de vânt”. Problema este mult mai serioasă decât suntem tentaţi să credem la prima şi superficiala vedere, pentru că, indiferent de natura colectivităţii sau organizaţiei, principala ei resursă sunt oamenii, adică resursa umană, cei care dau sens  şi măsură oricărei entităţi mai mult sau mai puţin bine definită din punct de vedere lingvistic, ştiinţific sau demografic. Altfel spus, fără oameni, nimic nu are sens!

Spunea distinsul şi sufletistul nostrum medic reşiţean că pentru anul şcolar următor, în clasa zero, la nivelul Reşiţei, sunt înscrişi doar 400 de copii, nu fără a-şi manifesta îngrijorarea faţă de lipsa de “vână” şi de trend pozitiv a atât de chinuitei noastre urbe; pentru moment, am fost tentat să trec cu vederea şi auzul peste acest număr, dar ceva “a clopoţit”, ca un semnal de alarmă şi m-a determinat să verific starea lucrurilor, nu pentru că nu aş fi avut încredere în cele spuse, ci pentru a corela acest număr cu alte date, la vedere sau mai puţin vizibile, despre viitorul oraşului.

Mai înainte de orice, informaţia s-a dovedit perfect reală şi pertinentă! Mai mult, pornind pe firul datelor şi mulţumită situaţiilor statistice destul de bine puse la punct de Inspectoratul Şcolar Judeţean, am găsit că pentru anul şcolar următor, la nivelul Reşiţei avem ceva mai bine de 2500 (mai exact, 2762) de elevi pentru învăţământul primar, care include clasa pregătitoare şi primele patru clase, pre-gimnaziale; dintre aceştia, pe o piramidă a vârstelor de-a dreptul îngrijorătoare, 402 sunt deja înscrişi în clasa pregătitoare.

De aici, trecând peste dificultatea “achiziţionării” datelor de pe sistemele on-line nu foarte bine puse la punct ale altor instituţii (cu menţiunea total negativă a cerutului unei “parole” pentru accesarea datelor oficiale ale Institutului Naţional de Statistică!), problema unor calcule este suficient de simplă; mai sunt necesare o serie de ponderi credibile, puţină imaginaţie şi credinţa că, deşi statistica nu e farmacie, poate oferi date de o rigoare ştiinţifică şi cu un conţinut social cu adevărat vital pentru cei … fără astâmpăr, ca mine! Am purces. aşadar, la căutarea acestor procente şi am găsit că ponderea medie a segmentului de populaţie de la 6 la 10 ani, care acoperă ciclul învăţământului primar este de aproximativ 5,4%! E drept că există mici variaţii între state şi regiuni (Bulgaria stă mai bine, Ungaria stă mai prost; Moldova stă mai bine, Banatul stă cel mai rău … ) dar, grosso-modo, putem să mergem pe un procent mediu de 5,4 %, fără pretenţia unei exactităţi care nu prea are ce căuta în statistică.

Scopul final al analizei este să încercăm să aflăm, tot ca medie, adică în ceea ce numim “speranţă matematică”, la ce nivel se situează populaţia rezidentă a Reşiţei în acest moment! Nu vreau să pară o obsesie, dar populaţia care contează cu adevărat într-o comunitate este cea rezidentă, adică aceea care are reşedinţa obişnuită în comunitatea respectivă, sau, mai plastic spus, populaţia care “se odihneşte” zilnic în comunitatea respectivă, odihna presupunând, în cele mai multe cazuri, că a şi muncit aici … Nu există, în actualele condiţii de mobilitate a forţei de muncă şi a populaţiei, în general, un mai bun indicator pentru populaţia rezidentă decât numărul elevilor din ciclul primar, iar în cadrul acestora, al elevilor din clasa pregătitoare, care ne poate da informaţii suplimentare despre tendinţe.

Concluzia: în acest moment, Reşiţa mai are o populaţie rezidentă de ceva mai mult de 50 de mii de locuitori, mai exact 51.150 de rezidenţi, după calculele făcute pe baza populaţiei de vârsta şcolii primare! Dacă aplicăm corecţia negativă rezultată din numărul (cert) al elevilor înscrişi în clasa pregătitoare, populaţia rezidentă este şi mai mică, situându-se pe la 44.ooo de locuitori …

Dar ceea ce îngrijorează cel mai mult este tendinţa! Descreştem uluitor de repede! Cu un alt prilej, vom studia şi această tendinţă. Ideal ar fi să găsim modalităţi de a stopa acest “holocaust citadin”, iertată-mi fie expresia …! Ne trebuie un reviriment economic mai mult decât consistent, ca să nu spun că ne trebuie de-a dreptul un miracol!

Prof. univ. dr. Liviu Spătaru

Un amplu exercițiu național de înștiințare, avertizare și alarmare în situații de protecție civilă se va desfășura în 18-21.04.2017 în mai multe localități din țară, printre care și Reșița. Populaţia municipiului este înștiințată să nu intre în panică în timpul acestui exerciţiu, acesta fiind și un bun prilej pentru ei să cunoască semnificaţia semnalelor de alarmare specifice.

Astfel, în perioada menționată, în municipiul Reșița, va fi transmis semnalul ”ALARMĂ LA DEZASTRE”, mai exact, vor fi emise  semnale sonore compuse din 5 sunete, a câte 16 secunde fiecare, cu pauză de 10 sec între ele. Încetarea alarmei constă într-un sunet continuu, de aceeași intensitate, cu durata de 2 minute.

„Inspectoratul General pentru Situații de Urgență recomandă cetăţenilor să rămână calmi şi să urmărească informările  publice pe acest subiect, astfel de exerciţii fiind necesare pentru îmbunătăţirea capacităţii de reacţie a instituţiilor cu atribuţii în gestionarea unor situaţii privind protecţia civilă, dar şi pentru creşterea gradului de cunoaştere a semnificaţiei semnalelor acustice şi a măsurilor care trebuie adoptate de către populaţie în astfel de situaţii”, explică purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Semenic” al județului Caraș-Severin, Elena Tarla.

Simulările vor începe marți, 18 aprilie, iar timp de patru zile vor fi verificate atât fluxurile de transmitere a mesajelor de înștiințare către autorități, cât și modul de funcționare a mijloacelor de alarmare a populației (sirene) existente la nivelul comunităților.

La nivel național, există peste 7.700 astfel de mijloace, care pot fi utilizate în cazul unor dezastre sau alte situații de protecție civilă, modul de acționare a acestora fiind realizat local sau centralizat, din dispecerate.

Responsabilitatea menținerii în stare de operativitate a sistemului de înștiințare-alarmare revine autorităților publice locale, iar reprezentanții inspectoratelor pentru situații de urgență derulează, periodic, acțiuni de verificare în teren. Pe parcursul anului trecut, personalul specializat a verificat 5.248 mijloace de alarmare a populației.

Karina TINCUL