„Dacă putem să facem bine, de ce să nu facem?”, scrie părintele Petru Berbentia pe pagina sa de facebook. Am aflat despre povestea frumoasă și darul tinerilor care vor să ajute spitalele cu echipamente făcute chiar de ei și oferite gratuit. Astfel de „daruri” au ajuns și la Spitalul Județean de Urgență din Reșița.

„Astăzi am primit vizierele pentru medicii de la Spitalul Județean de Urgență din Reșița, pentru că ne-am propus să ajutăm și noi cu ce putem, pe cei ce sunt pe baricade în aceste zile cumplite și periculoase.
Le-am și lăsat la spital. În condiții din cele mai bune, ele fiind aduse de la Timișoara direct de către cei care le-au confecționat. Își doreau să fie cât mai siguri că vor ajunge necontaminate”, a precizat preotul Berbentia. 

În aceste momente de criză tinerii timișoreni au răspuns afirmativ la nevoia de ajutor din sistemul medical și ultimile zile le-au dedicat producției vizierelor din plexiglas, care vor ajunge la cât mai multe cadre medicale din spitale, printre care și Reșița.

„Pentru început, d-l doctor Emil Bunda a recepționat 100 de viziere, urmând să mai aducem încă 100 de bucăți.
Băieții care le-au făcut, de la firma IncubART Makerspace, sunt niște tineri minunați, din Timișoara, care și-au reinventat afacerea și au decis să facă astfel de echipamente, pentru a le oferi spitalelor.
Cu toate că munca este una infernală, praful și fumul date de plasticul tăiat sunt bombe biologice, iar sănătatea lor clar a fost pusă în pericol, decizia a fost ca vizierele să fie oferite gratuit, pentru că primiseră deja fonduri de la Asociația ,,Zâmbește” din Timișoara”, afirmă părintele Petru Berbentia. 

Și se pare că lucrurile nu se opresc aici. Oamenii de bine ai Reșiței vor să mai caute surse și furnizori și pentru alte materiale pe care să le poată oferi „celor cărora le datorăm multe. Celor din prima linie, eroilor noștri. Cadrelor medicale”.

Elena FRANȚ

Bani pentru microîntreprinderile din județul Caraș-Severin. Agenţia de Dezvoltare Regională Vest anunță că mai are la dispoziţie peste 10 milioane de euro pentru microîntreprinderile care au mai puţin de nouă angajaţi, din oraşele din zona de vest a ţării, în cadrul Programului Operaţional Regional (Regio-POR) 2014-2020.

Conform unui comunicat ADR Vest, firmele care au mai puțin de nouă angajați și care doresc să obțină finanțare din bani europeni pentru a-și extinde afacerea pot aplica cu proiecte la acest program, banii obținuți fiind nerambursabili.
Finanțările sunt disponibile pentru a construi sau extinde spații de producție ori prestări servicii, ori pentru achiziționarea de echipamente sau tehnologii noi.

„Regiunea Vest are 10,77 milioane euro la dispoziţie în cadrul apelului 2 de proiecte pentru Prioritatea de Investiţii 2.1.A – Promovarea spiritului antreprenorial, în special prin facilitarea exploatării economice a ideilor noi şi prin încurajarea creării de noi întreprinderi, inclusiv prin incubatoare de afaceri -Microîntreprinderi”, se precizează într-un comunicat al ADR Vest.

Acest nou apel de proiecte a fost deschis în 8 iulie 2019, iar până în prezent au fost la nivelul Regiunii Vest doar 28 de proiecte, cu o valoare nerambursabilă de 4,53 milioane euro.
Cererile de finanțare pot fi depuse până în 8 noiembrie 2019, la ora 12:00, iar apelul de proiecte pentru Prioritatea de Investiții 2.1.A – Microîntreprinderi este de tip competitiv.

foto: dcnews.ro

Elena FRANȚ

Specialiștii spun că dintotdeauna cultura planelor medicinale a fost o afacere profitabilă pentru cei care le-au cultivat, prelucrat si comercializat. Cu toate acestea, fermierii din Caraș-Severin nu sunt preocupați de astfel de culturi. Purtătorul de cuvânt al Direcției pentru Agricultură Județeană Caraș-Severin, Liviu Munteanu, a oferit câteva informații despre o plantă medicinală care, valorificată, ar putea aduce un profit apreciabil, mușețelul.

„Poate deveni o afacere profitabilă pentru orice mic fermier, mai ales pentru cei care practică agricultura în sistem ecologic, să se ocupe de cultura muşeţelului. Astăzi sunt destul de puţini fermieri care cultivă muşeţel pe suprafeţe întinse, la noi în țară, cei mai mulţi cultivă pe suprafeţe mici”, spune Liviu Munteanu.

Având o arie mare de răspândire, această plantă medicinală poate fi cultivată oriunde, de la câmpie până chiar şi pe solurile sărăturoase, în toate locurile însorite sau umede de pe lângă drumuri, dar mai ales pe solurile nisipoase, uşoare.

„Investiţia necesară pentru înfiinţarea unui hectar de muşeţel se ridică la cca 1000 euro, iar planta este destul de rezistentă, de aceea o şi recomandăm pentru cultură ecologică, pentru că este mai căutată de procesatori şi se primeşte un preţ mai bun. În zonele intens chimizate nu prea merge. E o plantă sensibilă la pesticide şi tot ce înseamnă chimizare”, mai spune specialistul de la DAJ Caraș.

Pentru o afacere de succes se recomandă folosirea soiurilor româneşti de muşeţel, Mărgăritar şi Flora.
Costurile de înfiinţare se ridică la 1000 euro/hectar şi este nevoie de 2-3 kg de sămânţă pentru 1 ha. Un kg de sămânţă de muşeţel costă undeva în jurul sumei de 400 euro, practic, cea mai importantă cheltuială. În ceea ce priveşte producţia, se pot obţine 2000-3000 de kg de inflorescenţe proaspete sau 800-1000 kg inflorescenţe uscate, adică un venit de cca 9000 euro la un ha de muşeţel.

„Există în acest sens programe europene pentru a ne ajuta să trecem la alt nivel, de la producţie să continuam cu procesarea, cu ambalarea şi cu comercializarea produsului finit, acest produs fiind punga sau pliculeţul cu ceai. Pentru aceasta avem măsuri ale programelor europene prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, sprijin pentru investiţie în prelucrarea, comercializarea sau dezvoltarea de produse agicole, măsura 4.2. Astfel, putem să avem o afacere integrată atât pe verticală, cât şi pe orizontală, şi venim pe piaţă cu un produs sănătos, de bună calitate, folositor, și, după părerea mea, la un preţ corect faţă de prețurile practicate pentru produsele care vin din import”, afirmă specialistul DAJ Caraș-Severin, Liviu Munteanu.

Elena FRANȚ

Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Caraș-Severin implementează un proiect care le dă ocazia cărășenilor să își deschidă o afacere în doar trei ani, totul cu bani europeni.

Proiectul se numește „Antreprenoriat sustenabil în Regiunea Vest” și are o valoare totală de 8.353.615,81 lei (7.100.573,44 lei din Fondul Social European și 1.253.042,37 lei din Bugetul național).

Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea competențelor antreprenoriale, sprijinirea initiațivelor antreprenoriale ale acestora și creșterea sustenabilă a ocupării in Regiunea Vest, prin inființarea și susținerea întreprinderilor cu profil non-agricol din zona urbană din regiune. Proiectul iși propune inființarea, sprijinirea și asigurarea sustenabilitații pentru minim 36 întreprinderi și crearea a peste 72 locuri de muncă.

Derulat pe o perioadă de trei ani, între 12.01.2018 și 11.01.2021, proiectul are ca și grup țintă cel puțin 320 de persoane între 18 și 65 de ani (angajați, persoane inactive, șomeri) care au domiciliul în mediul urban sau rural din Regiunea Vest și intenționează să înființeze o afacere non-agricolă în zona urbană din regiune. Nu pot face parte din grupul țintă tinerii între 18 și 24 de ani care nu au un loc de muncă,  sau pensionarii.

Dintre aceștia, 180 de locuri sunt estimate și finanțate doar pentru județul Caraș-Severin, numărul total de firme planificate la final de proiect fiind 18.

Cum se derulează?

Într-o primă etapă, care va dura 12 luni, aceste persoane vor participa la cursurile de formare antreprenorială, finalizate prin elaborarea unui plan de afaceri. În urma unei evaluări, vor fi selecționate cele mai bune 36 de planuri de afaceri care pot primi o finanțare de maxim 40.000 de euro.

Planurile de afaceri care vor îndeplini criteriile de eligibilitate trebuie să fie viabile și de calitate, să asigure succesul și sustenabilitatea afacerilor viitoare, să contribuie la ocuparea unui număr cât mai mare de persoane, să respecte principiile dezvoltării durabile și să contribuie la realizarea temelor secundare ale POCU.

Ulterior finalizării procesului de selecție a planurilor de afaceri, în a doua etapă a derulării proiectului, de 18 luni, vor fi furnizate fiecărui participant servicii personalizate de consiliere, consultanță și mentorat pentru asigurarea înființări și demarării funcționării afacerii.

În această etapă va fi acordat ajutorul de minimis, reprezentând 75% din suma solicitată, pentru inițierea și funcționarea afacerii. A doua tranșă va fi solicitată numai dacă în primele 12 luni de funcționare, întreprinderea va realiza venituri reprezentând 30% din prima tranșă acordată.

Etapa a treia , cu o durată de șase luni, va consta într-un program de monitorizare a funcționării și dezvoltării afacerii finanțate pentru atingerea tuturor obiectivelor și indicatorilor asumați prin proiect.

Alte informații relevante despre avantajele participării la proiect, oportunitățile oferite prin serviciile furnizate și principalele condiții pentru a beneficia de aceste servicii și de ajutorul de minimis vor putea fi găsite pe site-ul dedicat proiectului, precum și pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, www.fonduri-ue.ro.

Diana RADU

De ce? Pentru că sunt tânăr şi m-am săturat să-mi sun colegii în lumea largă. Am plecat din Reşiţa, mi-am făurit o carieră şi văd că Reşiţa nu are locuri pentru tineri cu şcoală în spate. Am încercat la Caransebeş, Anina, celelalte oraşe şi municipii ale judeţului. Acelaşi status qvo. Este nevoie doar de oameni apartenenţi unei găşti politice. Este timpul să mergem peste ei, cu ştampila de vot şi să îi facem să înţeleagă că timpul lor a trecut. Nu mai vrem parlamentari de profesie, ce se agaţă cu disperare de un al cincilea mandat.

Nu mai avem nevoie de indivizi ce dorm prin administraţie de cel puţin două decenii. Persoana care a falimentat singura universitate din judeţ îşi doreşte să facă ce, pentru judeţ din postura de eventual parlamentar? Un nou faliment? Vă chem să veniţi lângă mine, să schimbăm modul de a face politică. Vă propun, corectitudine, onestitate şi un alt fel de politică. Este clar că nu pot singur. Dar, la fel de adevărat este că nu sunt singurul care gândeşte în acest fel. Adică, altfel. Cred că este momentul propice în care îi putem arunca la groapa de gunoi a istoriei pe cei ce au făcut politică doar pentru ei şi pentru clanurile mafiote ce s-au intitulat partide politice. Este vremea să readucem în societate noţiuni precum dreptate, echitate, moralitate.

Nu putem să dezvoltăm o naţiune puternică fără a respecta principii. Şi această respectare nu poate veni doar din declaraţii pe proprie răspundere, ci doar din faptele noastre. Căci faptele şi nu declaraţiile ne vor fi judecate. Sper din tot sufletul că, timp de o campanie electorală am reuşit să vă transmit ce îmi doresc a face din poziţia de parlamentar. Este clar că nu voi putea schimba lumea. Dar, categoric, voi încerca din toate puterile mele. Pentru că, născut aici, în Banat, nu sunt obişnuit cu sărăcia, cu lenea şi cu minciuna. Veniţi alături de mine şi vă promit că, gândind altfel, vom trăi altfel. Tot ceea ce trebuie să faceţi este să veniţi duminică la vot şi să puneţi ştampila pe cel pe care dumneavoastră îl vedeţi capabil să vă slujească timp de patru ani în Parlamentul României. Dacă îl vedeţi pe tânărul Tiberiu Mănescu în această postură, vă mulţumesc din suflet.

Când auzi sau rosteşti numele localităţii Soceni, primul cuvânt care-ţi trece prin minte e „pâine”. Asocierea vine de la sine, fiindcă, atracțiile știute de toată lumea pe drumul dintre Caransebeş şi Reşiţa sunt Mânăstirea Brebu şi brutăria căreia nimeni nu-i ştie numele, însă toţi opresc în faţa ei şi pleacă acasă cu plasele pline de pită.

Pită caldă, care umple de miros îmbătător habitaclul autoturismului şi din care până acasă ți-e imposibil să nu mănânci jumătate, aşa, goală şi ruptă cu mâna.

Când am hotărât să merg acolo şi să scriu despre ea, pentru că bănuiam că în spatele succesului pâinii se află o poveste interesantă, i-am spus patronului din capul locului că nu de publicitate e vorba, nu-i cerem niciun leu, ci de pură curiozitate jurnalistică.

Şi Iosif Ţibru ne-a invitat la el în birou, deşi, sincer, cum mereu l-am văzut numai în hală sau la geam, nici nu bănuiam că are aşa ceva. Acolo a început să ne răspundă la întrebări, după care povestea a curs de parcă ne-am fi cunoscut de-o viaţă…

Afacerea a demarat-o în 1998, primăvara, chiar dacă în momentul acela nu ştia absolut nimic despre pâine. Prima încercare a făcut-o însă cu patru ani înainte, la Ezeriş, împreună cu un asociat, dar lucrurile nu au mers deloc bine şi a renunţat. A luat-o de la zero şi în privinţa cunoştinţelor, şi în cea a banilor.

„La început n-am avut bani decât pentru doi saci de făină. Dimineaţa am vândut pita şi am mers şi-am mai cumpărat doi… Aşa am început… Singur, de fapt cu familia, m-a mai ajutat o vecină până când am ajuns să-mi permit să fac angajări, după vreo şase luni. Acum am 18 angajaţi, şi lucrăm non-stop, 24 de ore din 24”, ne-a spus Iosif Ţibru.

Brutăria scoate cam 10-12 „cuptoare” pe zi, din două în două ore, fiecare cu o capacitate de 140 de pâini, ceea ce înseamnă undeva la 1.500 de pâini pe zi, pe care le desface în cele două magazine proprii din Reşiţa şi o distribuie unui număr de nouă agenţi economici, apoi la Lugoj şi în satele din jur, brutăria rămânând, bineînţeles, locul cu cel mai bun vad.

Întrebat despre secretul „Pâinii de Soceni”, Iosif Ţibru ne-a mărturisit că reţeta a luat-o de la un bătrân din Gătaia.

„Am dat întâmplător acolo peste acel om, care avea un cuptor de pământ. Am avut noroc să nimeresc la bătrânul acela care făcea cuptoare din pământ, nu din şamotă, cum mai văzusem unele. I-am spus să vină să ne facă unul şi nouă, dar a refuzat. Zicea că n-avem noi bani să-l plătim ca să ne facă un cuptor din acela. Ne-a explicat că dacă ni-l face el, trebuie să formeze oameni care să lucreze la el, dacă se strică ceva trebuie să vină tot el să-l repare, aşa că, dacă voiam să învăţăm noi, el ne spune ce şi cum…

Asta se întâmpla pe vremea când am deschis prima brutărie, la Ezeriş, împreună cu asociatul meu. Ce era să facem? Ne-am dus noi la Gătaia, am lucrat de noapte vreo săptămână, până am învăţat să facem pită, iar el ne-a spus toate secretele, a fost cinstit şi corect cu noi. Pe urmă ne-am apucat noi, pe cont propriu. Am mai greşit câteodată, dar am învăţat până la urmă”.

Acum, Iosif Ţibru, la cei 62 de ani pe care îi are, nu mai face pită. A format însă tineri care lucrează la brutăria lui, aceştia fiind din Soceni şi din Reşiţa, niciunul dintre ei nemailucrând în altă parte până să vină aici.

Râde când îşi aminteşte de o întâmplare… „Într-o noapte, tot schimbul mi-a plecat la băut. Era o sărbătoare, nu mai ţin minte ce sfânt, şi au plecat toţi să-şi cumpere bere de la Reşiţa. Între timp, eu m-am trezit, am văzut că ei nu sunt, am sunat la alţii, i-am chemat şi am dat drumul la frământat… Ei, când s-au întors de la Reşiţa şi au văzut că aici se lucrează, n-au mai avut curaj să intre. S-au dus pe drumul lor, că erau de la Târnova…”.

Nu se poate spune cu exactitate câte zeci sau sute de maşini opresc zilnic în faţa brutăriei de la Soceni, şi nici cine cumpără pâine de aici. Iosif Ţibru ştie sigur că nu ratează nicio ocazie nici prefectul judeţului, nici primarul Reşiţei.

Ba, mai mult, chiar doi producători cunoscuţi de produse de panificaţie, unul din Lugoj şi celălalt din Reşiţa, cărora însă, din motive lesne de înţeles, nu le vom da numele, când au drum pe acolo, cumpără pită de la el sau chiar trimi mașinile după ea.

„Am fost la o nuntă în Gorj şi am dus pâine de-aici. La masă, a venit cineva şi m-a întrebat «Asta-i pită de-aia de-acolo, de lângă Reşiţa, de peste deal?». I-am spus că da… Cum trec şoferi pe-aici, se ştie deja de pâinea de la Soceni în toată ţara. Cum pleacă în Austria, îşi iau cu ei cinci, zece piţi şi le bagă la congelator, să ţină”.

După ce ne-a arătat hala de producţie, cuptorul, malaxorul, maşina de feliat şi magazia uriaşă, plină cu saci albi de făină, mi-a trecut prin cap să-i mai pun o ultimă întrebare:

„E ceva ce nu ştiţi despre pâine, domnule Ţibru?”

„Nu” – mi-a răspuns el repede și zâmbind - „nu, nu e!”.

La plecare, ne-a dat fiecăruia câte o pâine caldă. Mirosul ei a umplut interiorul maşinii, iar noi am verificat dacă ceea ce se spune despre „Pita de Soceni” e adevăr sau legendă. Acasă, în plase mai era doar câte o jumătate din ceea ce ne dăduse Iosif Ţibru, bucăţi de pâine cu marginile zdrenţuite, cum rupseserăm cu mâna din ea şi-a trebuit să suflăm în degete, să nu ne ia foc…

Cosmin VLAD

Cu ocazia Zilei Femeii, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Caraș-Severin a organizat vineri expoziţia de costume populare, broderie şi cusătură a Lilianei Ionașcu, născută în Bihor, dar crescută în inima Banatului, pentru care portul popular este mult mai mult decât o tradiție uitată în șifonierele bunicii.

„Este prima noastră expoziție singuri, pentru că expoziții în colaborare cu diverse alte persoane am mai avut. A fost organizată destul de repede, am vrut să îi ofer o anumită temă dar nu am reușit acest lucru și atunci am expus cam tot ceea ce am avut ca și costume populare și obiecte artizanale lucrate de către noi în timp.

Am expus costume din Banatul de câmpie, Banatul de munte, din diverse subzone ale Banatului. Sunt costume ale câtorva etnii din această zonă, sunt costume din zona Ardealului, șube și partea de iarnă specifice zonei Aradului și Hunedoara, lucruri mărunte executate de mine în timp”, explică Liliana Ionașcu.

Cu o pasiune pentru broderia și cusătura costumului popular, alimentată încă din copilărie, Liliana Ionașcu a ajuns să dezvolte o adevărată afacere de familie, de mai bine de zece ani.

„Lucrăm pe mașini de brodat speciale dar încercăm să ținem de tradiția modelelor, a culorilor. În cazul în care clientul solicită și vrea ceva anume, trebuie să îi respectăm alegerea pentru că până una, alta este vorba și despre o afacere. Afacerea a fost începută în urmă cu zece ani dintr-o dorință personală, am fost ajutată și de soțul mea, care m-a sprijinit. Am reușit să punem pe picioare ceea ce avem acum și să facem din plăcerea mea de a lucra lucrul de mână și o afacere”, a mai explicat creatoare de costume populare.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157650738849247″]

Un costum popular cu lucrătură manuală poate presupune și o lună de muncă. Dar rezultatul nu poate să aducă decât zâmbete pe chipurile celor care apoi îl îmbracă. Cu un astfel de efort însă, nici prețurile nu sunt printre cele mai mici dar, cu siguranță, fiecare bănuț se merită pe deplin.

„Pentru un costum de damă, cu toate accesoriile, lucrat manual, ne putem duce într-o echipă de trei persoane până la o perioadă de o lună de zile. Dacă este lucrat pe mașina de brodat atunci durează maxim 2, 3 săptămâni, depinde și de greutatea broderiilor executate. Manopera automat ridică prețul costumelor, pentru că la cele lucrate manual și materialele sunt puțin mai scumpe. Arta are preț dar nu este prețuită la adevărata sa valoare, de multe ori nu este prețuită nici măcar la valoarea estetică la care ar trebui.

În medie, un costum complet lucrat manual poate costa între 1.500 și 3.000 de lei. Clienții noștri sunt  acele persoane fizice care, în ultimii 3 ani au început să prefere aceste costume populare. Le poartă în special la nunți, la baluri, pentru că văd că în Banat au reînceput să învie aceste tradiții, soliști populari, ansambluri populare. Am avut și comenzi de peste granițe, dar tot români plecați acolo, care odată ajunși departe de casă, au început să aprecieze mult mai mult tradițiile și rădăcinile de la care au plecat”, a mai menționat Liliana Ionașcu.

Alexandra JURCA