„Adevărul spus cu jumătate de măsură. O practică atât de des întâlnită în rândul parlamentarilor din România, încât mai că îmi vine să spun cu tristețe că ar putea fi liniștit legiferată“ – afirmă președintele organizației Partidului Mișcarea Populară Caraș-Severin Ionuț Popovici, candidat din partea PMP pentru camera Deputaților la alegerile parlamentare din 6 Decembrie.

„Vorbim astăzi despre un domeniu atât de sensibil pentru români, de care o anumită parte a politicienilor a știut să profite la maximum în urmă cu un an și jumătate. În luna mai 2019, cu doar câteva zile înainte de a ajunge la închisoare, Liviu Dragnea, căci despre PSD este vorba, anunța cu mare fast interesul incomensurabil al social-democraților față de stoparea tăierilor masive de lemn. Tot acest interes era cuprins, la acel moment, într-un proiect de lege prin care se interzicea exportul de bușteni timp de 10 ani.

La o primă vedere, legea era mai mult decât binevenită. Cu toții ne-am săturat de aceste crime care se comit împotriva pădurilor din țara noastră, crime ascunse adesea în spatele unor practici obișnuite, la care autoritățile închid ochii. Știu ele bine de ce. Dacă ne axăm doar pe această jumătate de adevăr, da, oricine ar fi votat proiectul de lege fără să stea pe gânduri. „Lege privind gestionarea durabilă a pădurilor”. Așa se numea actul normativ. Cât de pompos și de frumos sună, în același timp. Exportul de bușteni, cherestea și lemn de foc, interzis din 2020 până în 2030. În cazul încălcării acestei prevederi, contravaloarea masei lemnoase pentru export ar urma să fie confiscată. În expunerea de motive au fost înșiruite o serie de prevederi emoționante  despre cum noua lege a social-democraților va extinde suprafața fondului forestier, va conserva biodiversitatea și va oxigena aerul nostru, al tuturor.

Dacă ne oprim aici, mai că ne vine să spunem că inițiatorii legii sunt de toată isprava. Continuarea însă arată clar că în spatele acestei legi se ascunde însă o rezolvare aparentă a problemei. Și asta pentru că exportul de bușteni se interzice doar spre spațiul extracomunitar. Așadar, lemnul poate fi dus în continuare în toate statele Uniunii Europene și de acolo… în întreaga lume. Acesta este de fapt adevărul complet. Dar vorbele și-au atins ținta, nu-i așa? Omul de rând află că PSD nu este de acord cu tăierea pădurilor, iar președintele Iohannis a promulgat legea.

În calitate de deputat, vreau neapărat ca această lege să fie modificată. Trebuie să ne apărăm pădurile. Albania, spre exemplu, a interzis nu doar exportul de lemn timp de 10 ani, ci și tăierea lemnului. Ideea mea nu este departe, însă încurajează totodată firmele autohtone. Să interzicem exportul de lemn, indiferent de țară. Singura variantă în care lemnul din pădurile românești să mai poată ieși din țară să fie sub forma finală de paleți sau chiar mobilă. Astfel, nu doar că pădurile nu ar ieși la propriu din România, ci am și ajuta mediul antreprenorial, sufocat adesea de coloșii de dincolo de granițe.

Județul Caraș-Severin se află pe locul doi în țară ca suprafață de fond forestier. Trebuie să îl apărăm cu orice preț! Trebuie să fim cu toții pentru Caraș-Severin“!

Dan AGACHE

În ziua de 4 iulie, în Reșița, un tânăr de doar 17 ani avea să își piardă viața în urma unui accident de motociclu, produs în zona Kaufland. Cu toată durerea din suflet, părinții lui Alexandru, Mihaela și Zoli Iasz au decis să spună povestea sfârșitului copilului lor, lucruri care nu au fost cunoscute până acum de public, dar care ridică un mare semn de întrebare: s-au făcut cu adevărat toate eforturile pentru salvarea vieții acestui tânăr?

În acea zi fatidică, în jurul orei 19:15, tatăl lui Alexandru a primit un telefon de la prietenul fiului său, Nandi. „Mi-a spus să merg la spital că Alex a avut un accident. Dar că nu e decât vorba de fractură la o mână”, își amintește Zoli, tatăl lui Alex.

„Am plecat repede, m-am dus la spital. La intrare la Urgențe era lume multă, am vrut să intru, nu m-au lăsat, am intrat forțat, le-am spus că sunt tatăl băiatului, m-am uitat la el, l-am certat un pic părintește – Alex ce ai făcut? și am ieșit afară, i-am lăsat pe doctori să își facă treaba. M-am gândit că se face ceva. Am întrebat ce are copilul, au spus că are mâna ruptă în două locuri și am ieșit afară să îmi sun soția. Era pe drum de la Timișoara, cu fata, care e studentă la Timișoara.
Nici nu am bănuit ce va urma. Copilul era conștient când am intrat, răspundea la toate întrebările medicilor, sau cine erau asistenți, brancardieri. Au spus că merg să îi facă RMN-ul, l-au scos afară, l-au dus la RMN și în timpul acela a venit și soția, s-a făcut cam ora 19:50”, a declarat tatăl lui Alex.

Când mama lui Alexandru, Mihaela Iasz, a ajuns la spital, a realizat că băiatul ei nu avea doar mâna ruptă în două locuri, așa cum i se comunicase.

„Copilul meu nu arăta de o mână ruptă în două locuri, copilul meu era pe targă și era foarte alb la față. Am intrat înăuntru imediat, am stat lângă el puțin și era doamna doctor de la Pediatrie, dna dr. Lia Botean, o asistentă, și am întrebat ce este cu copilul, ce are.
– Nu știm, acum așteptăm să iasă rezultatul de la RMN. Stăm, așteptăm, așteptăm! În jurul copilului asistenți, brancardieri, și la un moment dat am spus: – Dar spuneți-mi, copilul meu, ce facem cu el, cât mai stăm? Vreau să îl duc la Timișoara, aici parcă este o sală de așteptare! Se întâmpla la vreo 20 de minute după ce am intrat, pe la 20:15”, a declarat mama lui Alex.

Apoi femeia ne-a precizat că a reușit să vorbească cu fiul ei și să îi explice ce i se întâmplase.

„I-am spus că a căzut cu motorul. Ai mâna ruptă. – Nu se poate, mama, tocmai eu? Cum am căzut? Nu cred. Și a început să țipe că îi e frig, că îi sete, că nu mai poate, că îl doare. Am stat puțin, s-a liniștit! Am văzut că dna doctor de la Pediatrie doar se plimbă stânga – dreapta, nu face nimic, doar se uită pe hârtie și am întrebat-o ce se întâmplă cu copilul, dacă este grav și a zis:„- Nu știu să vă zic!”. După 10-15 minute vine cu o hârtie, o pune pe dulăpior și îmi arată hârtia și îmi spune uitați aici câte are. Și m-am uitat și eu pe hârtie, un om care nu cunosc așa ceva și primul lucru pe care îl văd este că scria plămân nu știu cum. Și zic, ce se întâmplă? Păi să vedem cum îl trimitem la Timișoara, cu cine, să vină o salvare.
După un timp apare dl dr Marșalic și vine și spune: „- La ce m-ați mai chemat!”, la care dna doctor spune: „- Păi cum puteți să vorbiți așa ceva, părinții sunt aici de față!”. Probabil că dânsul știa despre ce este vorba și ceea ce ține de dânsul ca chirurg, poate nu avea ce să facă!”, a mai spus mama adolescentului.

Părinții lui Alexandru nu au știut nimic despre cât de gravă a fost starea copilului lor, până după moartea acestuia.
„Nu ne-au spus nimic clar, că are coaste rupte, că este plămânul. Cum am aflat pe urmă la autopsie, coastele i-au înțepat plămânul și a făcut o hemoragie internă, dar noi pe urmă am aflat din surse din spital că de când s-a primit RMN-ul s-a spus că trebuie să ajungă la Casa Austria de urgență, la Chirurgie Toracică și noi de la 20:15 de când au aflat rezultatul până la ora 22:25 când a murit copilul noi am stat lângă el și am vorbit cu el”, a mai declarat mama băiatului pentru Reper24.

Tatăl tânărului ne-a explicat la rândul său că în spital li s-a spus că e nevoie de un bloc operator pentru chirurgie toracică de pediatrie, iar în Reșița nu există.  După ce medicul de la urgențe pediatrie a susținut că o depășește situația, mătușa lui Alex a cerut ajutor la UPU adulți, unde dr. Alexandru Brici ar fi specificat că nu poate interveni pentru că Alex era la Pediatrie, adică în grija altui medic.

„Dacă copilul meu a fost atât de grav, cu atâtea diagnostice, să fi fost ajutat! Copilul meu nici nu mai avea ce să caute în camera aia, copilul meu trebuia să fie la terapie intensivă. El era terminat, urla de dureri, zicea o asistentă că nu putem să îl ținem tot sub sedative pentru că avea un puls foarte mare de la adrenalină”, a declarat îndurerată mama lui Alex.
La un moment dat, tatăl ar fi observat că situația lui Alex este gravă și a cerut ajutor sub presiunea unei stări de nervozitate.
„Ce faceți aici? Copilul ăsta va muri!!! De ce nu îl trimiteți la Timișoara? Nu există vreun elicopter să îl ducem. Răspunsul lor a fost că nu se poate că procedurile sunt până să sune la Timișoara să vadă dacă îl preia Casa Austria, la chirurgie toracică”, a declarat Zoli Iasz.

„Așa ajutor a primit copilașul meu ca și cum așteptam să luăm rețeta și mergem acasă să ne scadă febra! Mai mult de atât eu nu am văzut niciun ajutor pentru copilul meu! Am văzut ajutor după moartea lui, zbătându-se să-l resusciteze!”, spune mama lui Alex.
Puțin după ora 21:00 mătușa lui Alex a cerut prin 112 un elicopter pentru Timișoara spunându-i-se că ei așteaptă ambulanța să vină de la Reșița.
„Ei așteptau ambulanța, dar cei de aici nici nu au plecat și Timișoara credea că ambulanța e pe drum.
S-a pierdut foarte mult timp! Trei ore de așteptare!”, a declarat tatăl, care ne-a spus că a făcut și o plângere la Colegiul Medicilor.

Părinții îndurerați ne-au relatat că pentru ei în acest moment orașul Reșița nu mai reprezintă nimic și doar mormântul lui Alex îi mai ține aici.
„Noi trăim în amărâtul ăsta de oraș în care noi nu avem bloc operator de pediatrie. Dacă nu ajungem la Timișoara nu avem șansă să trăim! De ce aici nu și de ce există impedimentul ăsta ca elicopterul să nu vină la fața locului că este ora 19:00, de exemplu, că după ora 18:00 nu mai merge sau că s-a întunecat și nu vine! Cum există așa ceva? Viața unui om depinde de o oră? Nu există suflet și inimă în unii dintre medici!”, a fost concluzia pe care o mamă îndurerată a tras-o la finalul interviului.

Reper24 a cerut un punct de vedere și Spitalului Județean de Urgență Reșița, conducerea unității spitalicești transmițând că există o anchetă în curs și nu se pot face precizări pe acest subiect.

Vom reveni cu alte informații despre ultimele momente din viața lui Alexandru Iasz!

Elena FRANȚ

Trăim vremuri din ce în ce mai tulburi și normalul a devenit anormal și invers. Într-o lume în care ne-am separat iremediabil în soroșiști și pesediști, manipularea joacă un rol important, ea fiind și sursa acestei separări ce pare a nu mai avea cale de întoarcere. În acest context, toți își văd realitatea lor subiectivă, ne agasează mediatic și deturnează problemele ce ne afectează direct pentru a-și urmări propriul scop și anume acela de a ieși basma curată din „combinațiile” în care au intrat de bună voie și nesiliți de nimeni.

Din capul locului aș dori să reiterez ideea că nu mă situez în nicio barcă. Nici soroșistă, nici pesedistă. Formulez părțile în două tabere pentru că restul nu contează. Cel puțin nu electoral. Și asta pentru că PNL-ul cu un președinte ce se comportă ca un folk-ist de mâna a treia, cu un PMP abandonat în mijlocul mării de căpitanul vasului, în plină furtună și cu un USR abandonat de fondatori înainte de a se usca cerneala pe actul de naștere a entității politice nu există vreo șansă de a avea nici cea mai mică speranță că lucrurile se pot schimba în bine. Binele soroșist, evident. Însă nu despre asta vreau să scriu, ci despre manipularea care ne dezbină și ne face, ulterior, să ne urâm inutil. Aveam exemplul unei manipulări grosolane prin deturnarea adevărului chiar la noi în județ. Procurorul George Bucurică. Magistratul care a fost plimbat în lanțurile libertății pe la televiziunile care sunt cunoscute ca fiind adversarele declarate ale PSD-ului. Procurorul care s-a autoproclamat luptătorul îndârjit și neînfricat al mafiei de la toate nivelurile. Procurorul care a vrut să pară victima unui sistem corupt în care actul de justiție este direct subordonat politicului. Magistratul care a avut suferințe multiple la nivelul psihicului în lupta împotriva celor care „ne sug sângele“, ne adună recoltele de pe câmp, ne supun la înfometare și ne condamnă la o moarte lentă și dureroasă. El, pe cal alb și cu sabia dreptății-n mână, învins de sistem și partidul de la putere.

La prima vedere, părea să fie așa. Pentru omul de rând, care nu vedea decât această imagine. În fapt, magistratul venit de prin Ploiești pe meleagurile bănățene nu era nici pe departe un justițiar sadea. El era mai degrabă un ins care s-a adaptat perfect într-un orășel de munte, unde lumea e puțină, se cunoaște fiecare cu fiecare și unde, pentru un individ cu ambiții de a fi Dumnezeu, locul era perfect. Un Eden al împlinirii tuturor pornirilor bolnăvicioase. Încet, încet, magistratul a promovat și a ajuns prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița. Poziție excelentă pentru a putea să-și hrănească psihicul după voia inimii. Cum divinitatea nu e decât una și reprezentată de unicul Creator, magistratului i s-au tăiat poftele și ulciorul s-a spart într-o bună zi, semn că să te joci de-a Dumnezeu nu e pe placul Celui care ne-a creat. Creația e unică și singulară!

Dosarele instrumentate de procurorul Bucurică se prăbușesc unul câte unul. Clasare după clasare!

Am să vă explic și din punct de vedere tehnic ceea ce susțineam plastic în rândurile de mai sus. După ce a fost înregistrat de o persoană martoră într-un dosar penal instrumentat de magistratul Bucurică, din această înregistrare reieșind faptul că procurorului i s-ar fi aprins călcâiele după tânăra cu pricina, material ce a fost larg mediatizat pe un post național, Procurorul General a dispus încetarea delegării magistratului la șefia Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița. Tot Procurorul General a dispus și un control la Parchetul din Oravița. În timp ce procurorul Bucurică încă se mai victimizează prin studiourile presei locale, dosarele instrumentate de magistrat sunt soluționate cu clasare. Unul după altul. Fie că vorbim de interlopi, fie că vorbim de administratori de firmă, fie că vorbim de „mafia” din administrația orăvițeană (după cum o eticheta magistratul „cărăsean”). În contextul dat, se cuvine a ne întreba unde este mafia cu care se lupta „justițiarul” Bucurică? Putem să admitem faptul că anumiți indivizi care au mai fost certați cu legea pot fi percepuți ca fiind potențiali infractori, însă cum rămâne cu oamenii onești care și-au făcut un business cinstit și care i-au deranjat pe alți antreprenori prieteni cu Bucurică? Cine le mai garantează lor stabilitatea socială într-un asemenea context? Sau, mai mult, cum ne putem noi aștepta ca funcționarii administrației orăvițene să aibă un status pozitiv când ei sunt plimbați pe la Parchet pentru declarații după bunul plac al magistratului-Dumnezeu?

Demnitari și funcționari ai administrației orăvițene, anchetați după metode securiste

Imediat după apariția imaginilor cu procurorul Bucurică la o cabană unde erau cazați elevi care se aflau într-o excursie, din care ar fi reieșit că magistratul a avut un comportament nepotrivit poziției sale sociale, procurorul Bucurică a lăsat să se înțeleagă că ar fi victima unor jocuri politice. Avea nevoie de cineva puternic din oraș ca să devină victima acestuia. Cum ar fi fost interpretate ieșirile sale publice, dacă adversarul lui ar fi fost cel mai puternic om din oraș? I s-ar fi potrivit de minune. Mai ales că, din punctul meu de vedere, el a fost în permanență un agresor, nicidecum o victimă. În perioada imediat următoare, dosarele penale împotriva administrației orăvițene au început să curgă pe bandă rulantă. Coruperea alegătorilor, fals intelectual, uz de fals, delapidare, abuz în serviciu sunt doar câteva din acuzațiile grave pe care le formula magistratul împotriva funcționarilor administrației orăvițene, în frunte cu conducătorii acesteia. Orice om sănătos la minte se cutremura la citirea unor asemenea acuzații.

Cei anchetați au fost agasați într-un mod demn de poliția politică practicată de regimul ceaușist. Audieri în zile de sărbătoare, promisiuni de schimbare de încadrare calitate în dosar versus declarații „binevoitoare”, sechestru pe bunuri și chiar propuneri de arestare preventivă a conducătorilor administrației orăvițene. Unul dintre funcționarii primăriei, pe perioada anchetei, a slăbit nu mai puțin de 10 kg. Toate acestea până când justiția divină a spus „Stop!”. Odată îndepărtat de la conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița, dosarele instrumentate de procurorul Bucurică au ajuns pe masa procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. În urma analizării probelor materiale din unul din dosarele în care magistratul Bucurică a propus urmărirea penală și trimiterea în judecată a funcționarilor din administrația orăvițeană, BIG SURPRISE! Clasarea cauzei față de toți inculpații. Față de toate acuzațiile formulate.

Toate acuzațiile aduse de procurorul Bucurică împotriva funcționarilor orăvițeni au fost desființate de procurorii superiori!
„Infracțiunea de corupere a alegătorilor, prevăzută de art. 386 C.p., este una care se poate comite doar cu intenție directă, întrucât remiterea foloaselor se face în scopul determinării alegătorului să voteze un candidat sau altul. Or, din chiar declarațiile denunțătorilor aflate la dosarul cauzei rezultă că nu se știe să fi existat un îndemn în acest sens, dar că era normal ca astfel de activități să orienteze electoratul în favoarea primarului în funcție. Acest din urmă aspect este departe de a fi suficient, în contextul descris, de a înfrânge prezumția de nevinovăție”, este motivația procurorilor superiori la acuzația de corupere a alegătorilor din dosarul cu pricina, care au desființat toate acuzațiile formulate, la unele specificând că ele pot fi cel mult „de natură contravențională”.

Am ales să vă prezint motivarea pentru această infracțiune deoarece vă aduc aminte că actualul primar al Oraviței a câștigat cel de-al doilea mandat cu un scor zdrobitor (aproximativ 65%), neavând practic vreun adversar în competiția electorală din vara lui 2016. Stau și mă întreb și, totodată, vă întreb, cum e posibil să pui la îndoială un astfel de scor? Unde ar exista suspiciunea că alegerile au fost fraudate prin coruperea alegătorilor? Chiar dacă ai avut o plângere în acest sens. Unde este îndoiala și suspiciunea rezonabilă într-o astfel de situație?

Bucurică și-a „ales”, în ultima perioadă, „pești” mari și subiecte amplu dezbătute la nivel național

În primele apariții publice ale procurorului Bucurică am constatat faptul că acesta s-a poziționat în discuția de la nivel național privind lupta împotriva justiției și a dorinței nejustificate a Guvernului de a modifica legile penale. El a vrut să pară o victimă a sistemului „opresiv” condus de PSD. Numai că nu i-a prea ieșit. Cel puțin, nu la nivel național. Rareș Bogdan, realizator Realitatea TV, s-a prins din prima că acesta este un mincinos înnăscut. Mai ales la întrebarea dacă este vocea lui pe înregistrările ce au apărut public la televiziunile concurente. Mai apoi, Bucurică a „sărit” la gâtul lui Dragnea. L-a amenințat chiar cu o plângere penală. Vă dați seama că în cazul în care acesta ar fi găsit vinovat în ancheta aflată în desfășurare la Inspecția Judiciară, ce bine ar pica să fie invocată o posibilă răzbunare a lui Dragnea?

Procurorul Bucurică, victimă sau agresor?

În „scandalurile” magistratului „cărășean” cu „lumea interlopă”, formată din Drugărin și Bădia, procurorul a ieșit din acestea mai mereu ca fiind o victimă. A știut să-și joace bine rolul. Stăpânirea emoțională a fost net superioară în detrimentul celor doi. După umila mea părere, procurorul Bucurică nu este nicidecum o victimă. Faptul că toate dosarele luate la puricat de procurori ai instanțelor superioare primesc clasare pe bandă rulantă este dovada că foarte multe dintre acestea au fost făcute din dorința de răzbunare. O ultimă confirmare a acestui fapt, pe lângă multe pe care le-am discutat cu persoane demne de încredere și fără istoric penal este agasarea fiului unui „inculpat” în „dosarele” ce le-a instrumentat, semn că procurorul și-a pierdut orice urmă de demnitate și recurge la comportamente demne de patologia psihică. Le-o face din disperare?! Că la felul cum s-a prezentat în ultima apariție publică nu pare că ar sta prea bine cu psihicul. Noroc că tânărul agasat are prea multă educație și a reușit să evite orice conflict. Însă, din nefericire și folosind aceleași metode de intimidare, tânărul s-a ales cu o plângere penală că l-ar fi fotografiat pe locotenentul procurorului, „justițiarul” Boru. Și asta imediat după incidentul de la o terasă reșițeană.

Soroș, pesediștii, lupta anticorupție și procurorul Bucurică

Concluzia acestui articol este că prin manipulare putem deveni oricine și orice. Nu cred un moment că Soroș ar finanța dărâmarea guvernului PSD, cum nu cred că Legile Justiției sunt modificate doar să-i ajute pe pesediști. Probabil, ca și-n cazul procurorului Bucurică, mulți edili formulează plângeri în interiorul partidului vis a vis de comportamente nepotrivite și agasante ale unor procurori. Nu dau dreptate niciunei părți, soroșiste sau pesediste, deoarece cred că adevărul este undeva la mijloc. Și mai cred, din experiență, că bunele intenții au dedesubturi mereu bolnăvicioase și imorale. De la PSD nu am avut niciodată așteptări, așa că n-am fost niciodată dezamăgit, însă cei de la care am avut așteptări m-au dezamăgit de fiecare dată, politic vorbind. Legat de perindările procurorului Bucurică și aventurile sale incompatibile cu funcția de magistrat, vă las pe voi să decideți ce și cum. Evident că aveam multe exemple, însă ele verbalizate ar fi scandalizat și înfuriat pe toți tații de fete și nu am vrut să apelez la afectul vostru.

Este o prezentare a unei realități cât se poate de obiectivă, fără a mă lăsa influențat de vreun factor inhibator sau stimulator. Sper ca cei care veți citi acest material să-l tratați ca atare, inclusiv cei implicați și să învățați ceva, asta în cazul în care dorim cu toții o societate mai bună. Și ca să avem speranța la o societate mai bună, cazuri ca cel de față nu ar trebui să mai existe și asta pentru ca un pesedist să nu se mai plângă de abuzurile justiției și nici un soroșist să nu mai acuze schimbări subiective și cu dedicație ale Legilor Justiției.

John GAVRILESCU