Ceea ce era previzibil, chiar ușor de anticipat, s-a produs. Inspecția Judiciară a exercitat acțiunea disciplinară față de Bucurică, încă procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, pentru manifestări care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiul justiției săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu. Mai pe românește, Inspecția Judiciara a considerat că probele aduse de către cea care-l acuza de agresiune sexuală, faptă ce reieșea dintr-o înregistrare audio, au fost acceptate și, drept urmare, acesta urmează să fie judecat de către procurorii secției în materie de abateri disciplinare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru abateri disciplinare prevăzute de Statutul procurorilor și judecătorilor.

Vestea că Bucurică va da socoteală pentru comportamentul său nepotrivit față de un martor dintr-un dosar penal instrumentat de către magistrat a fost subiect central de presă zilele trecute. Dincolo de felul în care a ales fiecare instituție de presă să disemineze informația în spațiul public, mi s-a părut total nepotrivită alegerea procurorului Bucurică de a comenta această decizie. Într-o publicație județeană, acesta a „desființat” decizia Inspecție Judiciare. A pus totul în contextul atacurilor și al presiunilor ce se fac asupra justiției. Pe înțelesul tuturor, Bucurică se consideră un vajnic luptător împotriva celor care au modificat Legile Justiției. Numai că afirmațiile sale nu prea au legătură cu realitatea. Bucurică, înainte ca acțiunile sale reprobabile să ajungă în spațiul public, nu s-a remarcat ca fiind un luptător #rezist. El își vedea liniștit de dosarele penale pe care le instrumenta după bunul plac într-un orășel de munte. Mai trăgea câte o beție, mai agresa câte o bucățică ce-i stârnea senzații pornirilor sale bolnăvicioase, mai reclama câte un polițist de frontieră ce nu „vota” cu el, mai cânta pe la vreo masă de prin cabanele din munții Țării de CaScaval și multe altele ce nu pot fi redate în spațiul public. În tot acest timp, militanții #rezist protestau împotriva Ordonanței 13. Știe cumva cineva dacă Bucurică a participat la vreo manifestare de genul? A manifestat el indignare pe rețelele sociale cu privire la aspectele semnalate de mai mulți magistrați? Personal nu l-am identificat ca fiind un #rezist(ent). El a devenit brusc luptător împotriva sistemului în momentul în care faptele sale reprobabile au ajuns în spațiul public. Nu este exclus să citim mâine, poimâine prin presă o declarație din care să reiasă că el este de fapt în spatele tuturor acțiunilor activistului Mălin Bot. El este creierul tuturor acțiunilor #rezist din ultimii doi ani. Pe bune?!

Tot din presă am aflat că știrea cu privire la decizia Inspecției Judiciare de a-l trimite pe justițiarul Bucurică în fața procurorilor secției în materie de abateri disciplinare este de fapt generată de probitatea morală a celei care l-a înregistrat pe Bucurică în timp ce jinduia la trupul fetei. Articolul cu pricina are un subtitlu prin care se lansează ideea că cea care l-a înregistrat pe George ar fi o femeie de moravuri ușoare. Orice propuneri i-ar fi făcut procurorul fetei sunt lovite de nulitate. Nu e „morală” fata, dom`le! Pentru ca toate acuzațiile ce i se aduc procurorului să fie luate-n seamă, acesta trebuia înregistrat fie de patriarh, fie de către Papă. Altfel, dacă nu-s morali oamenii ce au purces la înregistrarea poftelor procurorului, totul e pustiu! Păi, dom’ procuror, nu susțineați dvs. că înregistrările sunt niște fake-uri ordinare? Nu ați afirmat dvs. că vocea nu vă aparține? Păi cum stăm, dom’le, cu morala? O aplicăm doar în cazul altor persoane și când vine vorba de noi ne facem că plouă?

Până să lămurim cum stau lucrurile în dubla măsură aplicată-n cazul moralei, comunicările de ascultare și supraveghere/urmărire video ale celor care au fost „anchetați” de procurorul Bucurică, în dosarele pe care le tot invocă de pe conturi false (Marius latin, suntem cu ochii pe tine) apropiați ai magistratului, dosare ce au primit CLASARE de la cel mai înalt for al Ministerului Public, curg pe bandă rulantă. Aș fi curios cine va suporta cheltuielile unor astfel de activități. Adică noi ne scandalizăm când unii modifică Legile Justiției (într-un mod ce pare a-i avantaja pe cei care o fac), dar nu ne scandalizăm când un magistrat face ce dorește el de cuviință și cheltuie din banul public după bunul plac? Cum să ceri mandate de ascultare pentru aproape jumătate de instituție publică într-un dosar ce primește clasare? Adică eu, tu, noi toți, trebuie să băgăm mâna adânc în buzunare și taxele și impozitele ce merg la stat să fie cheltuite pentru poftele unui individ care vrea musai să demonstreze că el este șeful orașului de munte? Ca astfel de practici să nu mai fie aduse-n discuție, de ce nu protestați, domnule procuror Bucurică?

Citește și: Cursă disperată spre (propriul) adevăr?! Vinovații fără vină din dosarele clasate…

John Gavrilescu