„Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e“ – Mihai Eminescu

Cei care au mai citit și altceva decât mesajele de pe telefon își amintesc desigur de poezia lui Mihai Eminescu La steaua. NU, nu e Steaua armatei și nici măcar cea a lui Becali. E o poezie a marelui Eminescu, înlocuit din manualele de astăzi de Andreea Esca sau CTP; asta e, trăim vremuri tulburi.

Cea de a treia strofă a acestei poezii, „Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie:/ Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem, și nu e“, cred că este semnificativă pentru evoluția ministerială a premierului desemnat de PNL Florin Cîțu să alcătuiască un cabinet de guvernare. Chiar dacă nu se dăduse startul consultărilor de la Cotroceni, cele 3 partide auto-declarate câștigătoare s-au așezat la masa negocierilor și au constatat (fără surprindere pentru mine) că au mai multe puncte divergente decât convergente. Incompatibilitate clară în condițiile în care fiecare partid afirmă sus și tare că fără el nu se poate guverna: PNL, USR-Plus și UDMR.

Chiar dacă se consideră câștigători, cred de fapt că sunt cei învinși, iar o conviețuire pe termen lung pare greu de realizat. Unde mai pui că pe lângă împărțirea fotoliilor celor două camere parlamentare mai trebuie să și guverneze într-o profundă criză sanitară și economică. La toate acestea se mai adaugă și criza politică prefigurată astăzi de președintele Klaus Iohannis, care după prima rundă de negocieri a spus: „Să așteptăm să se formeze Parlamentul în 21 Decembrie și mai apoi ne mai consultăm odată“. Mă rog ceva asemănător dar cam asta e ideea.

Care sunt calculele domniei sale nu știu și cred că nici formațiunile politice nu prea au habar de ce se întâmplă sau  ce îi așteaptă în viitor; poate cu excepția liberalilor care cred că vor fi informați. Poate nu chiar informați ci li se va trasa sarcină. Situația de față mi se pare că se potrivește cu cea în care Liviu Dragnea tot încerca premieri unul după celălalt, pentru simplul motiv că nu putea fi chiar el. Cam așa e și cu Iohannis care vrea guvernul meu după parlamentul meu care de fapt nu prea sunt ale domniei sale, adică ale liberalilor. E adevărat proverbul cu socoteala de-acasă, care nu se pupă cu cea din târg. La fel e și cu formațiunile politice care nu prea se pupă ci mai degrabă se supără, își strâng jucăriile, dar nu pleacă acasă asemeni țâncilor, pentru că nu-i lasă duși, mirosul îmbietor al ciolanului cu cărniță.

Între timp primăriile se vaită că nu mai au bani, Guvernul interimar este legat de mâini și de picioare pentru că e interimar, criza economică se adâncește, cea sanitară raportează tot mai multe victime, capitala e trecută de un prag psihologic al îmbolnăvirilor, locurile din spitale și din ATI-uri sunt tot mai puține, iar ei se ceartă în continuare atât împreună cât și separat.

Euforia lui Florin Cîțu s-a mai domolit; se pare că a realizat că posibilitatea de a-și face „selfi“ cu întreg cabinetul în spate e tot mai mică, așa că îmi permit să-l compar cu steaua poeziei eminesciene: „Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e“.

Dan AGACHE