„Dacă de dimineaţă, pe stomacul gol, vei înghiţi o broască râioasă crudă, nimic mai rău nu ţi se poate întâmpla în ziua aceea”, spune un „dicton” dintre cele vesel-usturătoare, de un limpede adevăr, trăit zi de zi de fiecare dintre noi în statul poliţienesc pe care-l făurim cu o fervoare demnă de cincinalele socialiste. În anii interminabilului proces cu statul de care vă vorbeam, îmi postasem zicala pe telefonul mobil, ca nu cumva să-l uit, şi el revenea pe retină şi creier în fiecare dimineaţă, la prima apăsare de bumb, pregătindu-mă psihic pentru o nouă zi căzută din scrisele lui Kafka şi Orwell…
Astăzi, locul broaştei râioase de atunci l-a luat falsul jurnalist de la ziarele on-line ale Reşiţei şi patriei! „Vocea patriotului naţional”, îmbrăcat în zdrenţele civismului de paradă. Conştiinţa pură, izvorâtă îndeobşte dintr-un creier potcovit, fără şcoală, dar cu „şcoli înalte”, de tăpşan bătătorit cu pingeaua ideologică. Sfertodoctul ahtiat după senzaţional ca raţiune de a fi. Lancea lui Don Quijote, înfiptă cu fermitate în haznaua gloriei fără formă şi fond. Papagalul pleşuv de pene şi idei, mereu gata să-şi încline pleşuvia în faţa unui pumn de arginţi. Călăul travestit în coşar, prostituatul „intelectual” cu aburi de heruvim al dreptăţii. Carnasianul necrofag, mereu în căutarea unui cadavru din care să facă o „ştire explozivă”…
Deschizi calculatorul şi… gata! Broasca râiosă îşi suflecă fustele, pregătindu-şi baletul obscen, cu bocancii pe circumvoluţiunile tale, mereu pregătită să-și verse obsesiile şi veninul, cu picătura chinezească, în conştiinţa ta!
Să ne înţelegem: nu vreau să pic în păcatul generalizărilor, specifică ipochimenilor pe care tocmai i-am descris. Cei mai mulţi jurnalişti îşi fac meseria cu profesionalism şi demnitate, jos pălăria în faţa probităţii şi deontologiei lor! Aici e vorba de câţiva oploşiţi, fără cauză şi fără chemare, care fac jurnalistică în lipsă de altceva, golul lor de educaţie şi moralitate găsindu-şi mănuşa într-o profesie insuficient apărată de impostori de regulile breslei. Îi poţi recunoaşte uşor, pentru că, de obicei, revin obsesiv asupra acelorași subiecte, „ca neamţul cu tărăraiul”, sufocându-se şi sufocându-ne sub cocleala pizmei şi obidei acumulate ca veninul de năpârcă. Şi după faptul că nu caută şi nu văd decât răul, greşeala, mocirla, care le vin bine şi îi hrănesc ca pe Moloh.
De aproape un an de zile, câţiva fameni dintre aceştia s-au pus să disece Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa. Troia, sub greci şi Cartagina, sub romani, au suferit infinit mai puţin decât biata universitate sub asaltul lor! Aparent ascunşi sub catrinţa justiţiei, ba dând chiar să se înţeleagă că ar fi în slujba ei, folosind generalizarea stupidă şi extrapolarea idioată drept arme alese dintr-o recuzită securistoidă, broscoii şi papagalii au exacerbat şi escaladat durerile şi suferinţele universităţii cu plăcerea unor sadici, ajungând, din disperarea de a nu vedea culmea răului şi mizeriei, să ceară chiar desfiinţarea universităţii! Cui foloseşte?
O universitate este aproape un templu: se clădeşte greu, pe măsura greutăţii cuvântului pe care îl are de spus în viaţa colectivităţii. Are regulile ei, viaţa ei, poate are şi dramul ei de ezoterism, nu tot ce se petrece în ea este profan, ca să nu spun vulgar. Are creşterea şi descreşterea ei, ca orice organism viu şi inteligent. Are şi greşelile ei, ca orice organism în care muncesc oamenii. Este profund umană, marcată, însă, de un umanism superior, fin şi eclectic, pe măsura destinului ei, de a „produce” ştiinţă, adică de a ne apropia de Dumnezeu; înainte de toate, universitatea produce oameni, are un rol, dacă vreţi, apostolic, ca orice organizaţie care educă! Trebuie păstrată cu mare grijă, s-ar putea să nu te mai întâlneşti cu prilejul de a face alta chiar şi sute de ani, iar grija este justificată de „chinurile îngrozitoare ale facerii”! Am avut privilegiul de a participa din plin, alături de regretatul profesor Ştefan Gârlaşu, la aceste chinuri şi vorbesc în deplină cunoaştere a cauzei! Câte drumuri la Bucureşti, câte petiţii, câte ploconeli, câte audienţe la miniştri şi prim-miniştri, câte întâlniri, speranţe năruite şi renăscute, vise spulberate şi reînfiripate până să smulg hotărârea de guvern de înfiinţare! Iar astăzi vin nişte târâie-brâu şi cer, tam-nisam, să se desfiinţeze!
În universitate s-au făcut şi greşeli, de către unii, dar nu de toţi dascălii de aici. Unii au plătit pentru ele cu vârf şi îndesat, ba au plătit şi pentru greşelile altora, care plutesc sub o neînţeleasă aură de imunitate! Au plătit; ajunge! Să nu cădem în păcatul generalizării! Avem nevoie de universitate ca de oxigen, trebuie să ne adunăm în jurul ei, să-i fim alături, să-i fim pavăză cu toţii, cei care avem fie şi măcar o brumă de suflet şi de conştiinţă, de spirit civic şi de amenitate! Să renunţăm la obsesii şi goana după senzaţional şi să punem umărul la salvarea acestui locaş, să-l ajutăm să redevină ce-a fost: un sanctuar! Acesta este gândul şi chemarea mea, dar ele nu ajung, e nevoie de toţi pentru a ajunge la acest obiectiv!
Recunosc că nu sunt un creştin perfect şi că, din doctrina creştină, am ales partea cu întoarcerea obrazului celălalt pentru a-mi defula îndoielile; aşa că îmi voi folosi toate armele pentru apărarea universităţii! Aşa cum cred că demersul dascălilor de la universitate de a cere să fie apăraţi de lege, atât ei, cît mai ales instituţia, mi se pare absolut justificat. Sunt cu totul de partea lor!
În acest sens trebuie înţeles şi acest articol – ca un demers pozitiv pentru un lucru bun, cel mai bun care i-a fost dat Reşiţei şi Caraş-Severinului după Revoluţie! Sper să fie înţeles ca atare! Oamenii, în general, simt o teamă şi o scârbă atavică, transcendentă faţă de şerpi şi de păianjeni, probabil pentru faptul că, demult, în vremuri imemoriale, au fost siliţi să trăiască şi să crească în preajma lor; sper ca tentaţia mea de a-i adăuga şi pe jurnaliştii „pârâţi” la cele două categorii să rămână doar o amintire sumbră…
prof. univ. dr. Liviu SPĂTARU
Ati scris cugetarea in puscarie? Sau e din cartea care nu a mai fost publicata?
Din tot articolul un singur lucru cred ca trebuie retinut: UN NIMIC (care fara pic de jena semneaza “prof.univ. dr.”) are tupeul sa comenteze de parca lumea a uitat ce a facut, intr-adevar ti se face scarba de asemenea oameni. Si totusi mai exista in Resita si alti “prof. (si/sau) dr.” care reprezinta cu mandrie aceasta meserie, nu-i mai faceti de ras si faceti-va mic, poate ne lasati si va ascundeti undeva sa nu mai auzim de dvs.
Felicitări domnule profesor Spataru! Omul de valoare apara valorile, indiferent de vremuri si momentele traversate in viața. Felicitări Reper 24
Aveti perfecta dreptate! S-a facut prea multa valva si prea mult scandal in jurul Universitatii si nu am vazut niciun ziarist care sa zica ceva de bine. Astia, care comenteaza probabil ca sunt printre cei vizati in articol ca prea li s-a umflat ranza. E bine ca-i mai pune cineva la punct pe ne*****i!
Prea multa “emotie”…Ieftina si fada !Imi vine sa vomit!
Da! Profesor universitar doctor Liviu Spataru.A semnat cu decenta cuvenita Omul Liviu Spataru.A muncit pentru a se putea semna asa.Are scoala,cultura,educatie , modestie ,generozitate si bun-simt incat ar putea imprumuta si altora.Auzeam pe postul de radio o ”doamna” care radea de faptul ca domnul profesor ajuta detinutii sa invete a scrie in limba romana.Ma gandesc ca i-ar prinde bine niste lectii de gramatica a limbii romane ”jurnalistei” emfatice.Si nu doar ei.
cunosc cativa absolventi ai acestei facultati, ingineri, unul nu stie sa scrie, altul nu stie sa calculeze aria unui dreptunghi, alta cand era in anul I nu stia ca la analiza matematica se studiaza si integrale, despre cum se calculeaza o integrala ce sa mai povestim, dar lua 8 la examen, cat despre economistele care au absolvit la Resita … n-are rost. Adevarul e ca poate la inceput Universitatea a fost OK dar in timp a creat monstrii…..
Din pacate multi din monstri astia intra in politica si ajung in functii de conducere iar rezultatele se vad zilnic
Apreciez articolul care punctează bine unele manifestări observate în presa noastră. Observ că de aproape un an apar aproape săptămânal articole cu tentă negativă asupra Universităţii care au culminat cu acea propunere de desfiinţare, apărută tocmai într-un ziar pe marginea căruia nu poţi comenta.
Niste gunoaie care au facut din presa o vaca de muls si santaj. Asta-i intereseaza de fapt, doar banul sa iasa. Un papagal chior si un broscoi raios si urat mirositor :)) Buna si potrivita comparatie.
Cat priveste pregatirea d-lui Spataru; nimeni din Resita nu are voie sa spuna o vorba in fata lui. Ca a facut puscarie ?! Pai nici acum nu vedeti ca a facut-o in locul altora? Ca el este ,,ala in capul caruia se sparg oalele,,? Imi pare rau, dar nu domnia sa a venit in primarie in turu gol si a plecat cu ….in fine, uitati-va in Resita si in jurul Resitei. Dansul a fost credul si si-au batut joc de el. Numai niste idioti ar putea cere desfintarea Universitatii. Cum sa darami un templu, bai tembel pupincurist? Repari, schimbi, inlocuiesti ce-i rau si mergi mai departe, mai cladesti ceva la el.
In ceea ce o priveste pe ,,madama,, de la microfon, lasati-o in pace, de obicei, din cauza defectului profesional si a rutinei, il linge, dar acum a gresit si a grait. Pe botul unei vite nu putea sa iasa decat un muget, da?
Dom”n profesor, nu mor caii cand vor cainii, asa-i?
Felicitari, domnului profesor Spataru! Un articol excelent, desigur, cam greu pentru unii… Aveti mare dreptate! TREBUIE Sa fim alaturi de Universitate, comunitatea resiteana are nevoie si de invatamant superior! Poate ca si presa ar trebui sa relateze si lucrurile bune care se intampla aici, nu doar cele rele care, desigur, trebuie amendate! Stimati jurnalisti, ati prezentat in zeci de pagini neregulile de aici (si nu ati facut rau, dincolo de setea de senzational!), dar trebuie sa subliniati si partile bune, rezultatele profesorilor si studentilor resiteni la concursurile nationale si internationale, bursele Erasmus pe care Universitatea le ofera studentilor ei, diversele manifestari stiintifice si culturale desfasurate aici etc. Ati putea sa faceti asta, cel putin din respect pentru noi, studentii, care studiem in aceasta Universitate! Da, cel putin unii, deloc putini, chiar studiem! Si intr-adevar, nu toti absolventii lucreaza in domniul pe care l-au absolvit (situatie prezenta la nivel national, NU doar in Resita), dar sunt si foarte multi absolventi ai Universitatii resitene care muncesc in domeniul lor, in firme mai mici sau mai mari, in companii multinationale, in tara si in strainatate, in sistemul financiar-bancar de la noi si din afara! In speranta ca ne vom indeplini idealurile, in speranta unei lumi mai bune, cu mai putina rautate si sete de senzational, va urez, dragi colegi, succes in sesiune, la examenele de licenta si de disertatie!
L-am felicitat mai devreme pe domnul profesor Spataru! Un om deosebit, un mare economist, un om a carui cultura nu poate fi contestata! Dar, in acelasi timp, trebuie sa felicitam si Reper24! Toata stima! Alte ziare nu ar fi publicat un articol care indeamna la bun-simt, la ratiune, la echilibru etc. Alte publicatii (si stiti bine la care ma refer!) vor doar “sange”! Cat de nebun sa fii sa ceri desfiintarea Universitatii? Ce interese meschine sa ai sa ceri asa ceva? Doamne, ce lume nebuna!